Focul de artificii
În drum spre Paris, îmi trag suflul la Frankfurt.
Germania e sub rupere de nori, dar observând bombardamentul pe care Simona Halep îl administrează Muguruzei, comentatorul german al Eurosportului se gândește la un foc de artificii.
Apoi constată, cu o rigurozitate germană că atunci când Halep e în formă, practic, mărșăluiește în tenis. Mingile pleacă din racheta Simonei de parcă ar fi proiectilele pe care scriitorul francez Eric-Emmanuel Schmitt le descrie în probabil cea mai bună scenă de război din literatura contemporană, romanul „Hitler, Două vieți”, apărută și la noi, la editura Humanitas.
Francezul și-l imaginează pe Adolf un tãnăr inocent de abia sosit pe front, dar absolvent al Academiei de Arte Frumoase. Traiectoriile pe care le desenează Halep pe tabloul Philippe-Chatrier sunt de-a dreptul pasionante, și explodează după ce sunt construite cu asprime.
Muguruza calcă linia la serviciu, și bubuie o minge ce pare decisivă în neț. E ziua Simonei. E turneul Simonei, spun toți specialiștii. Sâmbătă la Paris se anunță ploi. Pardon, focuri de artificii.