La vulturi!

Cel mai mare alpinist al tuturor timpurilor, Reinhold Messner, îşi doreşte ca trupul să-i fie sfîşiat de zăgani, sus, pe înălţimi. E primul om cu toţi „optmiarii” la bord

Unu…doi…trei…Şiiiii! „Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască! La mulţiiii aniii!” Luminile […]

Cel mai mare alpinist al tuturor timpurilor, Reinhold Messner, îşi doreşte ca trupul să-i fie sfîşiat de zăgani, sus, pe înălţimi. E primul om cu toţi „optmiarii” la bord

Unu…doi…trei…Şiiiii! „Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască! La mulţiiii aniii!” Luminile se sting brusc, sărbătoritul suflă cu putere în cele două cifre – lumînări: un şase şi un cinci! Întuneric total cîteva fracţiuni, apoi, blitzuri, zeci de blitzuri şi tradiţionala întrebare: „Ce-ţi doreşti?” „Cea mai frumoasă moarte! Să fiu devorat de vulturi, undeva, în Himalaya! Am vazut chestia asta în Tibet şi m-a impresionat profund. Pielea celui decedat este tăiată fîşii-fîşii, apoi păsările vin şi-o ciugulesc…Cadavrul dispare rapid”… Stop! Ce-i asta? O glumă proastă? Un film horror facut de amatori?

Prieten de şase decenii cu piscurile
Pe bărbosul cu părul castaniu-roşcat îl cheamă Reinhold Messner. A ajuns la vîrsta „pensionării”, a dat o masă alături de prieteni, dar şi de presă. Răceala pioletului a aflat-o, întîia dată, la cinci ani, la prima ascensiune. La 13 era deja „veteran”. Mulţi spun despre el că este cel mai mare alpinist al tuturor timpurilor. Şi asta nu numai pentru că Everestul, Nanga Parbatul sau K2-ul îi zic „Nenea” cînd îl vad prin preajmă, fiind primul om cu toţi cei 14 „optmiari” la activ ori pentru că pe „Acoperişul Lumii” a urcat singur, fără oxigen, ci şi pentru că alături de Hermann Buhl e creatorul stilului alpin total. Adică, tată, pe munte nu te duci la petrecere, cu strigături şi sticle de bere la jambiere! Îţi trebuie un echipament ergonomic, minim, cît mai confortabil, uşor, fără alai prin preajmă: şerpaşi, cumetri vitregi de şerpaşi, prietenari, camere foto de un terra, tabere bază…

În 1970, la primul Nanga Parbat, şi-a pierdut fratele, Günther, în timpul coborîrii pe Diamir. Fratele şi şase falange. Degerături. Amputări. Apoi…Apoi s-a specializat pe a demonstra posibilitatea imposibilului. „Nu poţi urca solo la 8.848 metri”, au spus specialiştii. În 1978 a plecat, singurel, de la tabără – bază şi a păpat un biscuite sus, pe Everest. „Fără oxigen suplimentar e imposibil”, au adăugat medicii. În 1980 a tras aer în piept şi doar cu el a culcat Chomolungma la pămînt. „Nu exista dubla-ascensiune. Faci un vîrf, cobori, faci altul”…1984, Gasherbrum I şi II, bifaţi dintr-un singur foc.

Cadoul de „desparţire”
„Nu vreau sa mor, ca un prost, în ascensiune. Chestia asta nu e mîndră de un alpinist. Dar să mă sfîşie vulturii, o, da, asta e ceva măreţ!”, spune astăzi. „M-am cam retras, am îmbatrînit. Deja fiul meu, de 18 ani, mi-o ia înainte la fiecare escaladare.

Pe Păunaş, nepotul lui Moş Dănilă, vulturii lui Galaction îl răpeau şi provocau o tragedie. Cu Messner  e altceva…