Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Gogea Mitu din Kiziltepe

Sultan Kosen este, oficial, cel mai înalt om din lume. Cînd au întins metrul şi au văzut că are 2.47 m, antrenorii de baschet de la Galatasaray au zis că l-au prins pe Dumnezeu de mînă. Dar n-a fost, nici […]

sâmbătă, 17 octombrie 2009, 3:28

Sultan Kosen este, oficial, cel mai înalt om din lume. Cînd au întins metrul şi au văzut că are 2.47 m, antrenorii de baschet de la Galatasaray au zis că l-au prins pe Dumnezeu de mînă. Dar n-a fost, nici pe departe, aşa.

În 2003, la cafeaua de dimineaţă, turcul Cavit Altunay a văzut că la graniţa ţării sale cu Irakul, într-un sătuc uitat, Kiziltepe, trăieşte un tînăr de doar 20 de ani. Pe lîngă el, înalţii locului păreau pitici: măsura 2.42 m! Şi tot creştea! Imediat a lăsat ceşcuţa şi ziarul, şi-a făcut bagajele şi a tulit-o spre „minune”. Pînă a ajuns acolo, băiatul cu prenume predestinat ajunsese la 247 de centimetri!

L-a luat deoparte pe al său tată. Era convins că dăduse peste o mină de aur, aşa că s-a apucat să sape. „Uite ce e, omule! Îl iau cu mine la Istanbul, îl fac mare baschetbalist!” „Da, dar el, săracul, n-a văzut oraşul ăsta mare decît de două ori. De fiecare dată cînd am mers la spital!”, a venit răspunsul. „Lasă, nu-i nimic. Atinge inelul coşului fără să se înalţe pe vîrfuri!”, a continuat Cavit. „Da, dar el, sărmanul, n-a jucat în viaţa lui sportul ăsta!” „Se poate, dar într-un an, la înălţimea lui, nu-mi fac probleme, va umili tot!” „Da, dar el, amărîtul, n-a ţinut, niciodată, în mîini o minge de baschet!”

Merge numai ajutat de cîrje
L-au fotografiat, l-au pus să zîmbească, i-au dat tricou cu Galata! I-au arătat cam ce ar trebui să facă la sportul ăsta nou. Însă lui Sultan nu-i stătea gîndul la bliţuri şi microfoane. Doctorii îi descoperiseră o tumoră în spatele ochilor. Apăsa pe glanda pituitară şi asta îl făcea să crească non-stop. Ar fi vrut să vadă un doctor, pentru că înţelegea că ceva e anormal, din moment ce fraţii lui – patru la număr – aveau dimensiuni „omeneşti”, dar shootingurile nu-i dădeau voie.

Antrenorul trăgea de el, aşa cum pe vremuri samsarii de boxeri făcuseră cu Gogea Mitu, gigantul nostru din Mîrşani. „Nepoate, ai cele mai mari mîini din lume, cele mai late. Cu 27,5 centimetri poţi ţine două mingi, nu una!” Apoi, de uriaş au auzit şi cei de la Cartea Recordurilor. Plimbări pe la Londra, poze cu Tamisa, „live”-uri la Ankara, foto cu politicieni turci…
N-a putut ajunge mare baschetbalist. Nici măcar baschetbalist, fără „mare”. Genunchii îl dor mereu, merge doar ajutat de cîrje. În 2008, l-au operat, i-au oprit creşterea. De şcoală s-a lăsat, lucrează cu jumătate de normă ca fermier, pentru a-şi ajuta familia. Vrea un calculator şi-şi caută marea iubire.

Pozele din 2004, cu panoul de baschet în dreptul cotului, le păstrează, însă, alături de decupajele din ziarele de atunci. Aşa, ca o ironie a sorţii: să ai aproape doi metri şi jumătate şi să nu poţi arunca la panou!!!

sultan.jpg

Comentarii (13)Adaugă comentariu

Alex (8 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 1:26

incredibil. 247cm Nemaipomenit.

robbie (3 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 1:40

urias om! chiar e o ironie a sortii, sa fii cat un stalp si sa nu poti face performanta in baschet.

diavolo9 (1 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 3:54

sa-i dea DUMNEZEU sanatate si implinirea tuturor dorintelor!

GS (1 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 6:34

hmmm…orice moneda are 2 fete din pacate.

Clujeanul din Atlanta (3 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 6:49

De ce nu ati pus poza cu panoul???

Mama Omida (4 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 8:49

Interesant si bine scris. Multumesc!

Sergiu (4 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 9:48

asta tragedie pe capul bietului om…ce trist !

bimbo (3 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 10:21

Frumos articol. Bietul baiat…

ionel (2 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 10:35

Subscriu la cele scrise mai sus: nu uitati, orice moneda are doua fete! Ce daca e cat stalpul daca e nesanatos?!

dan v (3 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 11:25

MULTI vad, putin pricep. Multi aud, putini inteleg. Multi pot face „sfoara”, putini sint karatishti. Multi sint intalti, putini sint baschetbalishti. NU are rost sa comentez de fotbalisti … ei daca au echipamentul pe ei, cred ca asta e totul. Din nefericire samsarii de peste tot, exploateaza fara mila ce le „cade” in cale. Din pacate omul e bolnav … noi, cei sanatosi, comentam – ca altceva n-avem ce face

johnny (68 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 11:27

eu am o intrebare … elton , ii ajungea pana la genunchi ? Oricum, pacat de el , insa ultimul lucru de care are nevoie este compasiunea, cred.
Numai bine si felicitari , nea’ Oprisene !

m68 (52 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 12:29

Nentu· OPRISAN nr.1. HAI STEAUA . MIIRCEA.

andrei (4 comentarii)  •  18 octombrie 2009, 12:31

cateodata e f greu sa fii diferit.

Comentează