„Cînd voi fi mare vreau să mă fac chilian!”
Cu doi ani înainte de CM din 1962, cei din America de Sud au fost zguduiţi de cel mai mare cutremur din istorie. Au ridicat stadioanele din cenuşă. Acum, în Brazilia, naţionala e susţinută de minerii care au driblat […]
Cu doi ani înainte de CM din 1962, cei din America de Sud au fost zguduiţi de cel mai mare cutremur din istorie. Au ridicat stadioanele din cenuşă. Acum, în Brazilia, naţionala e susţinută de minerii care au driblat moartea
În acea duminică, Dumnezeu se supărase pe chilieni. De la potopul lui Noe nu mai dăduse drumul tuturor stiihiilor naturii. Pe la 15 şi 11 minute Pămîntul se cutremurase. 9,5 grade! Nouă virgulă cinci grade, cel mai puternic seism din istoria oamenirii! De fapt, fusese o succesiune de 37 de mişcări tectonice. 400.000 de kilometri pătraţi zguduiţi, 2.000 de morţi, 2.000.000 de rămaşi fără adăpost! Formele de relief se schimbaseră, lacul de acumulare de la Riñihue rupsese toate digurile, vulcanul Puyehue se trezise. Era clar. Mînia Atotputernicului era gigantică. 22 mai 1960. Megacutremurul de la Valdivia.
„Nu avem nimic, dar vom face totul!”
Carlos Dittborn, preşedintele comitetului de organizare al Campionatului Mondial, plîngea de două săptămîni. După victime, după stadioanele dărîmate, după un turneu final pierdut. Doamneeee, ce făcuse în faţa mai marilor FIFA! Urlase în spaniolă, argumentase în engleză, plînsese în franceză. Rostise celebra frază: „Pentru că nu avem nimic, vrem să facem totul!”. Chile primise organizarea. Acu’ stătea cu capul plecat în faţa preşedintelui ţării, Jorge Alessandri. „El presi” privea la tabloul lui Jose de San Martin, eroul naţional. Orgoliul său era mai mare decît tsunamiurile decalnşate de cutremur. „Carlos, vom organiza Mondialul. Talca, Talcahuano, Concepcion şi Valdividia au stadioanele rase. Antofagasta şi Valparaiso n-au bani. Omenii de acolo sapă gropi şi pun pomeni. Viña del Mar şi Arica le vor reconstrui. Santiago de Chile şi Rancagua le vor consolida! Turneul final se face!”.
Pe 30 mai 1962, El Campeonato Mundial de Futbol – Copa Jules Rimet pornea la drum. Fără Dittborn, răpus de o pancreatită acută la 38 de ani. Gazdele pierdeau în semifinale, contra Braziliei lui Didi, Garrincha ori Zagallo. O întreagă naţiune urla: „CHILE! CHILE!” Prima poveste.
33 de mineri blocaţi la 720 de metri
A doua pleacă la drum culmea, tot într-o duminică. 22 august 2010. Cei 33 de mineri blocaţi la 720 de metri la Copiapo sînt găsiţi în viaţă. Vor sta acolo 70 de zile pînă vor fi scoşi la lumină. Preşedintele promisese că-i va aduce lîngă familiile lor, ei se filmaseră cîntînd, acolo, în măruntaiele pămîntului, imnul naţional. Unei întregi ţări i se făcuse pielea ca de găină.
Peste patru ani, selecţionata e la Campionatul Mondial din Brazilia. Un sponsor îi adună pe supravieţuitori şi îi duce în deşertul Atacama. Muzică stil Vanghelis. „În acest loc am fost prinşi sub pămînt 70 de zile. Am ştiut că deasupra milioane de chilieni credeau în noi. De aceea, luăm această ţărînă şi o ducem lîngă terenurile de antrenament ale echipei noastre naţionale! Spania, Olanda, da «grupa morţii». Ha, ha, nouă nu ne este frică de moarteeeee!!! Noi sîntem cei care am învins moarteaaaaaa!”, urlă şeful de abataj. La naiba, iar te arde pielea: „CHILE! CHILE!”. Dacă Alexis şi ceilalţi băieţi văd filmuleţul înainte de meciuri, ibericii şi cei cu lalele la jambiere au probleme mari. Cea de-a doua poveste. (VEZI VIDEO AICI)
54 de ani distanţă. Nimic schimbat
Între ele e o distanţă de 54 de ani. Datele sînt, însă, acelaşi. Drame, tragedii, renaştere prin fotbal. Şi orgoliul. Orgoliul de a fi chilian. Povestea spune că la vreo două săptămîni după ce minerii fuseseră scoşi la lumină, educatoarea unei gradiniţe din Santiago ar fi întrebat un „ticălos” mic, aşa, pe la vreo şase ani, cam ce vrea să devină în viaţă. Printre dinţii ştirbi, zice-se că micuţul ar fi luat poziţie de drepţi, picioarele lipite, capul sus: „Cînd voi fi mare vreau să mă fac Chilian!”.
În 1960, unele oraşe au fost rase pur şi simplu de pe suprafaţa pămîntului
Fanii din Chile au fost mult peste cei Australieni în meciul cîștigat cu 3-1, sîmbătă dimineață