Lionel, cuceritorul inutililor

Francezul Terray a fost primul om care a pus la pămînt al cincilea vîrf din lume, Makalu. A murit avînd convingerea că doar Everestul contează, deşi învinsese 8.463 de metri, acum 60 de ani

A păşit în liniştea […]

Francezul Terray a fost primul om care a pus la pămînt al cincilea vîrf din lume, Makalu. A murit avînd convingerea că doar Everestul contează, deşi învinsese 8.463 de metri, acum 60 de ani

A păşit în liniştea capelei. A pus un genunchi lîngă catafalc, aşa cum făceau, odinioară, muschetarii. Mîna sa, caldă, atinse degetele de gheaţă ale celui plecat, acolo sus, printre zei.

Se cunoscuseră cu 25 de ani în urmă. Doamneeee, două decenii şi jumătate, o viaţă de om… Era 1941 cînd îşi deteră bineţe. Europa mocnea a război. Ei erau nebuni. Frumoşii nebuni. Alpinişti francezi. Se duelau cu munţii. Ţinea minte întîlnirea. Prima. Întinsese palma sa mare, noduroasă. Se prezentase. „Gaston. Gaston Rebuffat”. Tînărul, undeva pe la 20 de primăveri, se ţinea ţanţoş. „Lionel. Lionel Terray. Ghid montan”. În vara lui 42, escaladau, deja, împreună.

Încălzire în Alpi
Prin ’47 avea, deja, cîteva reuşite pe L’Eiger, faţada de Nord, Alpii bernezi, aproape 4.000 de metri. Apoi, alţi „prieteni”: „Călugărul”, „Fecioara”…

Ca Lionel nu mai zărise în viaţa sa om. Tipul ăsta avea o cultură a muntelui, suia pe el nu pentru a-i arăta cine-i mai breaz, ci pentru că se afla într-un duel cu rocile. Era într-o competiţie sportivă cu vîrfurile din Alpi, fie ei francezi, italieni sau elveţieni. Devenise faimos în Hexagon după ce, pe la 1950, plecase într-o expediţie pe Annapurna, unul dintre „optmiari”. Preferase să-şi salveze doi colegi decît să culce muntele. Cînd se reîntorsese, la Paris, fusese primit ca un erou.

Marele Negru cu vîrfuri albe
În 1955 atacase Makalu. Se văzuseră înainte de plecare. Glumiseră. „Makalu vine de la Mahakala, adică Marele Negru, cum îi spun localnicii. E o altă denumire dată Zeului Shiva. Gaston, mă duc acolo să văd dacă e chiar atît de negru”.

Fusese alpinist militar, luptase în Rezistenţă. Nu se temea de nimic. Ştia că Shiva cere jertfe. Cu doi ani în urmă, Edmund Hillary, da, marele cuceritor al Everestului, fusese la un pas să-şi piardă, acolo, viaţa. Alte două expediţii de calitate sucombaseră. Nepalul, după schimbările din 1950, se deschisese… Aleseseră ruta de nord. Opt francezi şi un şerpaş. Oxigen suplimentar de la 7.100 de metri în sus. Pe 15 mai, Jean Franco, liderul, i-a chemat pe Lionel şi Jean Couzy la el. „Voi veţi urca!”. Vîntul urla cu putere. Gheaţă peste tot! Patru ore mai tîrziu, Terray, ghidul de pe Mont Blanc, devenea primul om din Univers care punea piciorul la 8.463 de metri. Makalu, al cincilea vîrf din lume fusese învins.

Eroul uitat de Preşedinte
Dar Lionel nu se considera un erou. Din contră. Se pusese pe scris o carte, „Cuceritorul inutililor”. Everestul fusese dovedit cu doi ani înainte, acela conta!!! El, francezul, ajunsese pe la 8.400 prin Nepal, pe la 6.110 prin Peru, dar „valabili” erau numai cei 8.848 de metri ai „Acoperişului Lumii”. Soţia, îl contrazicea, îl considera semizeu. Iarăşi glumea: „Marianne, pe Edmund l-a primit Regina Elisabeta. Mie, moş Vincent nu mi-a trimis nici măcar o depeşă. Deci?”. Vincent Jules Auriol era Preşedintele Franţei.

Pe 19 septembrie 1965, o coardă, neascultătoare, a cedat. Lionel se afla pe platoul Vercors, undeva pe la 2.000 de metri. Ironie, nu? El, cel care cucerise vîrfuri de patru ori mai înalte, să clacheze la un antrenament, la o joacă?

Gaston făcu un pas înapoi. Lăsă, acolo, jos, lîngă catafalc, un piolet, niţeluş atins de rugină. Îl avea de 11 ani, de cînd Lionel îl dăduse după expediţia franceză victorioasă. Îl înapoia. Dacă avea nevoie de el la reîntîlnirea cu Zeul Shiva?

Sursă: Edition Guerin

Lionel (dreapta), înainte de a pleca în ascensiunea vieţii

Dovada că pe 15 mai 1955 Makalu a trebuit să se recunoască învins