Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Cei mai fericiţi ochi din lume

Vasco Núñez de Balboa a fost intaiul alpinist „profesionist”. Pe 25 septembrie 1513, devenea primul om din lume care vedea, în aceeaşi clipă, ambele Oceane: Atlanticul şi Pacificul.

„Atunci, hidalgo Núñez  de Balboa, auzind învinuirile de trădare şi rebeliune, nu […]

sâmbătă, 3 octombrie 2009, 5:45

Vasco Núñez de Balboa a fost intaiul alpinist „profesionist”. Pe 25 septembrie 1513, devenea primul om din lume care vedea, în aceeaşi clipă, ambele Oceane: Atlanticul şi Pacificul.

„Atunci, hidalgo Núñez  de Balboa, auzind învinuirile de trădare şi rebeliune, nu se mînie, ci privi cu dispreţ. Ridică, semeţ, capul şi spuse doar atît: <<Niciodată nu l-am trădat pe Rege! Niciodată!>>. Degeaba!Peste cîteva momente, capul său se rostogoleşte în Plaza Santa Maria din Acla. Şi, dimpreună cu el, se stinge şi lumina din ochii ce văzuseră, pentru prima dată veniţi din Lumea Veche, cele doua mări albastre: Atlanticul şi Marea Mare din Sud”…

Conquistadorul din ladă
„Hidalgoul ajunsese pe pămînturile noi într-o ladă. Era un aventurier şi, după multe pribegii, se pitulase pe vasul lui don Enciso. Devenise, rapid, stăpînul coloniei. Pe la 1 septembrie 1513 pornise, cu o brigantină şi zece bărci spre capătul de sus al rîului Chucunaque, cum îi ziceau cei de pe aici. Vreo 190 de caballeros, zece băştinaşi şi copoi. Dupa 20 de zile printre hăţisuri, ajunserâm pe teritoriul lui Torecha, mai mare pe acolo. Hidalgo Núñez  de Balboa scoase archebuza şi trase. Spaimă pe indieni cînd văzură flama. Se predara pe loc.

Pe 24 ajunserăm sus, cam vreo 900 de metri peste apă. Hidalgo se trezea de dimineaţă, făcea tumbe, se căţăra prin copaci, doar cu o cîrpă în jurul trunchiului, bea multă apă şi asuda. Avea nişte ghete cu ţepi, suia mai repede decît noi. Pe 25, de dimineaţă, după ce aflase de la călăuze că de pe un vîrf se vede Marea cea Mare, ne-a zis să stăm locului. A urcat doar el. Parcă-l vâd: coiful pe cap, cu pene, barba aranjată, apărătorile pe el. Steagul în mîna stîngă, spada pe dreapta. Dacă făceam linişte, îi auzeam inima bătîndu-i în piept. Cînd a ajuns în vîrf, a spus doar <<Ay, mi Dios!>>, s-a pus în genunchi, a înfipt steagul şi a făcut semnul crucii. Era primul om din Lumea noastră care vedea, pe o parte Marea Atlanticului, pe cealaltă, Marea Mare de Sud (n.r.-viitorul Pacific). Două întinderi de apă, doi ochi fericiţi. Cei mai fericiţi de pe pămînt! Pater Andres de Vara, însoţitorul expediţiei, a intonat un Te Deum laudamus, apoi, toate glasurile soldaţilor, ale aventurierilor, ale indienilor, ale bandiţilor s-au unit într-o singur cor.

S-a tăiat un copac şi pe el, cu săbiile, am crestat semnul crucii şi iniţialele stăpînului nostru, Regele…

Dar invidia fuse mare. Hidalgo Pizzaro, tovarăşul său de arme, l-a arestat, la porunca guvernatorului Pedrarias, furioşi că nu au fost lăsaţi să facă ei măreaţa descoperire. Iar în ianuarie 1519, totul se sfîrşi. Şi eu, scribul Antonio de Valverde, v-am istorisit această poveste, ca unul care a trăit-o”…

Comentarii (11)Adaugă comentariu

Gaby (14 comentarii)  •  4 octombrie 2009, 15:16

O precizare ar fi importanta: sa nu credeti ca descoperirea s-a facut de pe vreun varf de prin mijlocul Americii, ci de un varf in apropiere de statul Panama.

biju (42 comentarii)  •  4 octombrie 2009, 15:17

…frumos !
…mersi cataline ! mersi !

florin (1 comentarii)  •  4 octombrie 2009, 15:20

frumos….
dar imi scapa mie ceva? nu vad legatura cu sportul

vlad (6 comentarii)  •  4 octombrie 2009, 15:39

genial !

corectorul (11 comentarii)  •  4 octombrie 2009, 16:47

multumim

johnny (68 comentarii)  •  4 octombrie 2009, 18:50

Felicitari Cataline pentru articol, ca de obicei !!!
Dar am o interbare, de ce nu postezi mai des ?

sanvalverde (1 comentarii)  •  4 octombrie 2009, 19:13

fain!

flor (32 comentarii)  •  4 octombrie 2009, 20:14

apreciabil, dar mi se pare o fortare inutila. Povestea lui Vasco Nunez de Balboa o cunoastem dintr- o multime de carti publicate si in Romania.

mvcaraiman (4 comentarii)  •  4 octombrie 2009, 20:47

simpatic articol. mersi

PIF (2 comentarii)  •  4 octombrie 2009, 21:50

Clipele astrale ale omenirii de Stefan Zweig
Frumos…

@ florin (1 comentarii)  •  4 octombrie 2009, 22:39

Alpinismul nu este un sport? Istoria alpinismului nu reprezinta istoria unui sport? 🙂

Comentează