Cei mai fericiţi ochi din lume

Vasco Núñez de Balboa a fost intaiul alpinist „profesionist”. Pe 25 septembrie 1513, devenea primul om din lume care vedea, în aceeaşi clipă, ambele Oceane: Atlanticul şi Pacificul.

„Atunci, hidalgo Núñez  de Balboa, auzind învinuirile de trădare şi rebeliune, nu […]

Vasco Núñez de Balboa a fost intaiul alpinist „profesionist”. Pe 25 septembrie 1513, devenea primul om din lume care vedea, în aceeaşi clipă, ambele Oceane: Atlanticul şi Pacificul.

„Atunci, hidalgo Núñez  de Balboa, auzind învinuirile de trădare şi rebeliune, nu se mînie, ci privi cu dispreţ. Ridică, semeţ, capul şi spuse doar atît: <<Niciodată nu l-am trădat pe Rege! Niciodată!>>. Degeaba!Peste cîteva momente, capul său se rostogoleşte în Plaza Santa Maria din Acla. Şi, dimpreună cu el, se stinge şi lumina din ochii ce văzuseră, pentru prima dată veniţi din Lumea Veche, cele doua mări albastre: Atlanticul şi Marea Mare din Sud”…

Conquistadorul din ladă
„Hidalgoul ajunsese pe pămînturile noi într-o ladă. Era un aventurier şi, după multe pribegii, se pitulase pe vasul lui don Enciso. Devenise, rapid, stăpînul coloniei. Pe la 1 septembrie 1513 pornise, cu o brigantină şi zece bărci spre capătul de sus al rîului Chucunaque, cum îi ziceau cei de pe aici. Vreo 190 de caballeros, zece băştinaşi şi copoi. Dupa 20 de zile printre hăţisuri, ajunserâm pe teritoriul lui Torecha, mai mare pe acolo. Hidalgo Núñez  de Balboa scoase archebuza şi trase. Spaimă pe indieni cînd văzură flama. Se predara pe loc.

Pe 24 ajunserăm sus, cam vreo 900 de metri peste apă. Hidalgo se trezea de dimineaţă, făcea tumbe, se căţăra prin copaci, doar cu o cîrpă în jurul trunchiului, bea multă apă şi asuda. Avea nişte ghete cu ţepi, suia mai repede decît noi. Pe 25, de dimineaţă, după ce aflase de la călăuze că de pe un vîrf se vede Marea cea Mare, ne-a zis să stăm locului. A urcat doar el. Parcă-l vâd: coiful pe cap, cu pene, barba aranjată, apărătorile pe el. Steagul în mîna stîngă, spada pe dreapta. Dacă făceam linişte, îi auzeam inima bătîndu-i în piept. Cînd a ajuns în vîrf, a spus doar <<Ay, mi Dios!>>, s-a pus în genunchi, a înfipt steagul şi a făcut semnul crucii. Era primul om din Lumea noastră care vedea, pe o parte Marea Atlanticului, pe cealaltă, Marea Mare de Sud (n.r.-viitorul Pacific). Două întinderi de apă, doi ochi fericiţi. Cei mai fericiţi de pe pămînt! Pater Andres de Vara, însoţitorul expediţiei, a intonat un Te Deum laudamus, apoi, toate glasurile soldaţilor, ale aventurierilor, ale indienilor, ale bandiţilor s-au unit într-o singur cor.

S-a tăiat un copac şi pe el, cu săbiile, am crestat semnul crucii şi iniţialele stăpînului nostru, Regele…

Dar invidia fuse mare. Hidalgo Pizzaro, tovarăşul său de arme, l-a arestat, la porunca guvernatorului Pedrarias, furioşi că nu au fost lăsaţi să facă ei măreaţa descoperire. Iar în ianuarie 1519, totul se sfîrşi. Şi eu, scribul Antonio de Valverde, v-am istorisit această poveste, ca unul care a trăit-o”…