Tom, instalatorul lui Preston

Mulţi zic că a fost cel mai mare jucător englez. A evoluat contra lui Omar Sharif, s-a duelat cu Sir Stanley Matthews şi a stat 60 de ani aproape de prima campioană a Angliei

Vocea nu-i tremură, doar […]

Mulţi zic că a fost cel mai mare jucător englez. A evoluat contra lui Omar Sharif, s-a duelat cu Sir Stanley Matthews şi a stat 60 de ani aproape de prima campioană a Angliei

Vocea nu-i tremură, doar mîinile şi picioarele nu-l mai ascultă! La nouă decenii, le-ar putea fi străbunic multor puşti din faţa sa. Nici unul nu stă pe scaun, nici unul nu respiră. Au în faţă un SIR. A fost chemat să le vorbească despre viaţă.

Nu bea apă. Doar îşi umezeşte buzele. Păi, dacă a venit pentru poveşti, poveşti să depene!

„La debut, am avut ghinion. De fapt, nu numai eu, toată omenirea! Mă născusem la un cioc de struţ de Deepdale, stadionul lui Preston North End. Prima echipă campioană a Angliei, puilor, prima echipă campioană a Angliei”. Cînd zice asta, albastrul pur al ochilor i se umezeşte. „Tata nu m-a lăsat la minge. Instalator, ăsta era visul său! Eram mic, la 14 ani băteam într-un metru juma’, probleme de sănătate. Da’ m-am înălţat. La 17 ani, cei de la PNE mi-au dat să iscălesc contractul. Era sfîrşit de august, 1939. Pe 3 septembrie am aflat, de la radio, că Germania a atacat Polonia. Venea războiul. Aşa-i că am avut nenoroc?”.

A vînat „vulpile deşertului”…

Nu se plînge: „Urgia nu ne-a lăsat să mai jucăm fotbal. Bill Shankly, marele Bill, a început să care nisip cu o lopată. George Mutch construia avioane. Jackie Fairbrother, poliţist. Eu am plecat în Armată, pe frontul african. Azi eram mecanic, mîine conduceam tancul. Ne-am luptat cu Rommel, Vulpea Deşertului şi Panzerele sale. Apoi, în Italia. Am scăpat”.

Cere să i se deschidă un geam. „În 1946 am început. De fapt, am şi încheiat tot atunci. În sensul că am devenit Prestonian şi asta mi-a intrat în sînge pe viaţă. Puilor, am băgat 433 de meciuri, am lovit de 187 de ori. Numai pentru «Invincibili», numai pentru «Invincibili», vă daţi seama? Era greu, luam simbrie mică, vreo 14 lire. Mă completam ca instalator, se cerea după război, se refăceau case. Aşa m-au şi poreclit, «Instalatoru’ şi cele 10 picături», da’ nu-mi era ruşine, munceam. Mă impingeam, mereu, cu Stanley Matthews. Doamne, ce jucător! După vreo cinci, hai, şase ani, Nat, Nat Buck, patronul, m-a chemat la el. Mi-a zis că macaronarii de la Palermo mă doresc. 10.000 de bătrîne, casă şi maşină. I-am zis să-i refuze. Ba chiar am şi ţipat, niţeluş, la el. Nu auzi că sînt Prestonian? Mă găsisem şi cu Tommy Thompson, i-am curentat de 56 de ori numa’ într-un sezon”.

30 de goluri pentru „lei”

Trage aer. „Am prins finale FA Cup, am ajuns la naţională. Băteam la ruşi şi portughezi ca la fasole. M-am retras pe Wembley, după un 5-0 cu sovieticii. Le-am zis să predea armamentul, că războiul se terminase de ceva ani buni. Ha, ha, ha!”. Rîde! Rîde şi asistenţa. „Lumea mă iubea. Era un băiat la Blackburn, Dave Whelan, bun, bun rău! Şezuse mult pe tuşă, cu ciolanele rupte. Vara, în presezon, la un amical, la împărţeală a picat să mă păstorească. M-am dus direct la el. «Fiule, ai avut-o grea, nu vreau să-ţi fac zile fripe. O las mai moale azi, cred în tine şi te vreau titular în campionat. OK?». Am călcat frîna. Copilu’ a apreciat. A venit, a doua zi, cu nişte pandişpan la Elsie”. Acum pare că se îneacă. „Elise a fost a mea soţie. Am stat căsătoriţi doar 59 de ani. Pe gazon am mai călcat strîmb, în viaţă, niciodată!”.

Povestea continuă. „Nu vreau să vă plictisesc. Am jucat 14 ani numa’ la ei, vreo 80 de meciuri la naţională. Ticălosu’ de Bill, Bill Shankly, a zis că eu aş fi fost bun în orice echipă, în orice meci, la orice vîrstă şi dacă eram echipat cu palton. Ce pişicher! Nu e adevărat. Am făcut toate astea pentru că am avut coechipieri minunaţi”.

Tom Finney s-a stins zilele trecute. În vîltoarea Champions League, în vacarmul Olimpiadei, al problemelor de la Kiev, plecarea sa a trecut aproape neobservată. A contat doar că pe piatră i-au scris atît: „The greatest player to ever play the game”! Vorbele lui Bill Shankly…

Sursa: My Autobiography

În război, Finney (dreapta) a ajuns în Egipt. Aici, la un amical, a jucat contra viitorului mare actor Omar Sharif

Un instalator simpatic. Cu 473 de meciuri în total pentru Preston North End