Schindler pe spiţe
Gino Bartali, unul dintre cei mai mari ciclişti italieni din toate timpurile, a ascuns, vreme de 50 de ani, un secret uriaş: a salvat, de la moarte, peste 800 de evrei
Trecuse mai bine de un sfert de […]
Gino Bartali, unul dintre cei mai mari ciclişti italieni din toate timpurile, a ascuns, vreme de 50 de ani, un secret uriaş: a salvat, de la moarte, peste 800 de evrei
Trecuse mai bine de un sfert de secol de la moartea sa. Giorgio Nissim, evreu din Toscana, cel care născuse cea mai mare reţea pentru salvarea israeliţilor din drumul către Auschwitz… Urmaşii urcaseră-n pod, să facă ordine. Dădură peste un jurnal, prăfuit. Nu ştiau de el! Era plin de schiţe, avea poze, detalii pîn’ la cel mai mic amănunt. Din două în două pagini apărea „Il Pio”. „Il Pio” făcuse asta, „Il Pio” mersese acolo, „Il Pio” dresese asta. Cine era misteriosul dintre ghilimele?
Gino Bartali prinsese viaţă în Toscana. Familie sărmană, trebăluia pe ogor. La 13 primăveri, ’ăl bătrîn îi făcu rost de o slujbă la reparat biciclete. Patronul, văzînd iubirea puştiului faţă de pedale, îi dete, în dar, o „bijuterie”. Se puse pe alergat. La 21 de ani era, deja, profesionist. Mussolini simţi că are-n el un mijloc de propagandă. În 1936 rezolvă „Il Giro”. Era simbolul Partidului Naţional Fascist, trebuia să meargă la „Tour” şi să-i bată pe franţuji la ei acasă. În 1937 a căzut, grav. Un an mai tîrziu, a rezolvat cazul. S-a întors acasă, „Ducele” l-a primit cu onoruri.
Ciclistul fasciştilor, apărătorul iudeilor
Apoi… Apoi a început războiul. Italia n-a mai trimis, la „Marea Buclă”, ciclişti, Gino n-a putut să-şi apere titlul. Erau vremuri grele, aproape 6.000 de evrei din „Cizmă” plecaseră, deja, spre lagăre. Giorgio Nissim fondase DELASEM, o organizaţie ce trebuia să-i apere pe iudei. Copoii fascişti mirosiseră tot şi, în 1943, dibuiseră reţeaua. Urmarea? Auschwitz! Cu toţii! Minus unul: Giorgio Nissim. Avea nevoie să se regrupeze, avea nevoie de ajutor! Atunci a apărut el!
Dimineaţa se trezea şi pleca la antrenament. Alerga prin toată Italia. Dar, tot timpul, startul şi-l dădea din faţa unei mănăstiri toscane. Aici se aflau evrei. Le făcea poze, le lua actele. Pe toate le ascundea în cadrul bicicletei, special conceput. Le ducea la o tipografie clandestină. Aici se „coceau” paşapoartele. False. Le lua, le vîra sub şa, se reîntorcea printre călugări. Noaptea, doi-trei fii ai lui Israel treceau graniţa. Alţii le luau locul. Iar fotografii, iar acte. Tipografia era găsită. Se muta mai departe. Dădea la pedale chiar şi pînă la Roma. 278 de kilometri. Un sportiv are nevoie de mişcare, nu? Purta, mare, scris pe piept, numele „BARTALI”, pentru a nu fi oprit. Nici de italieni, nici de nemţi! Cînd cerberii îşi dădeau seama că ceva e în neregulă, că nu-s tururi, că nu-s întreceri, le răspundea că se pregăteşte pentru „competiţiile viitoare”. Îl credeau, doar era simbolul lor, nu? Şi alţi evrei evadau.
În ’44, îşi legă un fel de ataş de bicicletă. Cu el căra, peste Alpi, spre libertate, în Elveţia, amărîţi care chiar aveau nevoie de ea, riscînd-o pe a sa. „Da, e un sistem mai ciudat – recunoştea -, dar am nevoie de o greutate în plus, mă ajută la căţărare”, venea răspunsul. Şi era crezut, doar vorbeam despre specialitatea casei, nu? Andrea, fiul, se temea. Îl chestiona. „Binele se face, nu se spune”, curgea răspunsul. Feciorul insista: „Unii oameni rezolvă anumite lucruri, apoi, asta e tot, ele rămîn făcute”. Simplu, nu? Se ajungea în lagăr şi pentru o uitătură strîmbă, iar el continua să care, sub şa, acte false pentru evrei.
„Il Giro” la micul dejun, „Turul” la prînz…
După război, s-a reapucat de treabă, ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut. Mai un „Il Giro”, la 32 de primăveri, mai un „Tour”, la 34. A pedalat pînă prin 1950. S-a stabilit în Florenţa natală. Nissim a murit în 1976. Bartali s-a retras să se odihnească puţin, în 2000, pe 5 mai. Jumătate de secol n-a spus, nimănui, nimic! În jurnalul descoperit era trecut tot: ce făcea, kilometrii parcurşi, hîrtiile pe care le ascundea, numărul de paşapoarte.
Acum patru luni, „Memorialul Victimelor Holocaustului” i-a aşezat pe mormînt titlul „Drept între popoare”.
Tăcut, fără zarvă, Gino salvase 806 evrei…
Pe Gino-l iubeau cei de la sate, pe Coppi, cu care s-a duelat la infinit, industriaşii din Nord
La 34 de ani, după ce a rezolvat „Marea Buclă”