Cum l-au lapidat pe Bikila!
A fost cel mai „cool” atlet, într-o vreme în care nici nu ştiam cum se scrie acest cuvînt. Alerga desculţ, conducea un VW alb şi făcea şedinţe de stretching dupa o cursă de maraton. Etiopienii lui cei dragi l-au ucis […]
A fost cel mai „cool” atlet, într-o vreme în care nici nu ştiam cum se scrie acest cuvînt. Alerga desculţ, conducea un VW alb şi făcea şedinţe de stretching dupa o cursă de maraton. Etiopienii lui cei dragi l-au ucis cu pietre!
1960, undeva în Etiopia. Un meci de fotbal. Wami Biratu, legenda de la 5.000 şi 10.000 de metri, calcă greşit şi-şi fracturează glezna. Puţin timp pînă la JO de la Roma. Antrenorii se decid repede. Bikila intră în lot. Aşa începe legenda.
Născut de…Marathon!
Ce-i puteau prezice ursitoarele dacă scosese primul „oaaaa” pe 7 august 1932, chiar în ziua maratonului olimpic de la Los Angeles? S-a înrolat în trupele imperiale, ca gardă de corp, apoi, cînd lotul etiopian de atletism prindea contur, a fost cooptat. A ajuns în Cetatea Eternă. Niskanen, descoperitorul, mentorul şi antrenorul său l-a luat la o discuţie privată. Îi cunoştea calităţile, dar îi era greu să motiveze, în 30 de zile, o fostă rezervă pentru a cuceri titlul olimpic, mai ales că nu existau pantofi pentru el!!! Atunci s-a decis să alerge desculţ! „Bikila, nu trebuie decît să reţii un număr: 26. Atît! Dacă e în faţă, trebuie să-l întreci. Dacâ e lîngă, trebuie să-ţi faci loc, cu coatele. Dacă e după, trebuie sâ păstrezi distanţa! Atît: douăzecişişase!”
Şi a pornit. „26” era Rhadi Ben Abdesselam, marocanul cu cele mai mari şanse. Din motive necunoscute, primise numărul 185. Dar etiopianul nu ştia. La 10 km, l-a căutat. N-a văzut nici un 26. „Poate o fi in faţă!”, şi-a zis. La 20, la fel. Lîngă el era un 185 şi deja creaserâ o „breşă”. La 30 s-a îngrijorat, aşa că a început să tragă şi mai tare. Cu 500 de metri înainte de finis, cu „185” lîngă el, a apăsat pedala. A cîştigat maratonul cu 26 de secunde avans. Primul atlet african cu medalie olimpică de aur la gît! DESCULŢ!
Eroul paraplegic
S-a întors în Etiopia, ca un erou. Fără să înţeleagă politica, a fost implicat într-o lovitură de stat şi condamnat la spînzurătoare. A scapat, s-a dus la Tokio şi a revenit, de acolo, cu o nouă medalie. Război civil, lupte de stradă. În 1969, conducea un VW Beetle, alb, spre casă. Pe stradă, combatanţii aruncau cu pietre. A încercat să-i ocolească, dar a intrat în zid. Nu şi-a mai simţit picioarele. Ce ironie a sorţii!!! Nu mai avea „motoarele” ce-l propulsaseră numărul unu în proba-probelor.
N-a abandonat. A trecut în scaunul cu rotile şi a participat la Jocurile Paralimpice. Pe 23 octombrie 1973, se stingea. Complicaţiile accidentului îl duceau spre o hemoragie cerebralâ. 75.000 de oameni la funeralii, în frunte cu Împăratul. Dar, parcă, mai conta ceva ??? El îl iubise atît de mult, iar ei îşi bâtuseră joc de el.