Footballer – Gentleman – Evertonian

„Dixie” Dean a marcat 60 de goluri într-un singur sezon. A devenit, pe front, spaima fasciştilor, fără să ajungă, vreodată, acolo. Apoi s-a tras să moară fix pe „Goodison Park”, al său cămin

Se ştia de ceva vreme […]

„Dixie” Dean a marcat 60 de goluri într-un singur sezon. A devenit, pe front, spaima fasciştilor, fără să ajungă, vreodată, acolo. Apoi s-a tras să moară fix pe „Goodison Park”, al său cămin

Se ştia de ceva vreme cu ea. Cam de 73 de anişori şi niciodată, dar absolut niciodată, nu-i jucase feste. Acum i se părea că se dădea în stambă şi-l înţepa. Rău. Rău de tot. Simţea cum acolo, în capul pieptului, cineva lega un „plus” şi un „minus” şi făcea un scurt cu care-l chinuia! Dar tăcea! Era 1 martie 1980, Evertonul său iubit pierdea, acasă, pe „Goodison Park”, contra rivalilor de la Liverpool, cu 2-1 şi el, el, marele „Dixie” Dean, cel care ciugulise din cormorani din toate poziţiile, el să se plîngă? Niciodată!

Auzise că-s 53.013 băieţi în tribune. Glumise ca pentru sine: „Ha, ha, inima asta a luat-o la trap pentru că poate oi fi eu ăla, cel de-al treisprezecelea, ăla cu ghinion!”

Junioratul l-a făcut ca lăptar
Acolo, în tribună, îşi aducea aminte de tot. „Debutul” şi-l făcuse ca ajutor de lăptar, în vreme de război. În fotbal o pornise la drum la Tranmere Rovers. La un meci de rezerve, un adversar l-a lovit intr-un testicul. L-a pierdut pe loc. Un tovarăş de trupă a dat să-i aline uriaşa durere. A zbierat la el: „Spelbule, nu-i freca, mă, numără-i!”. Prin 1925 – da, pe vremea în care tricourile aveau anchior, şorturile buzunare la spate, pentru pieptăn, iar jucătorii îşi vorbeau cu „Domnule” -, da, pe vremea aceea, a semnat cu Everton.

Offf, ce-l chinuia „pitpalacul” ăsta! Pusese iscălitura pentru 3.000 de lire sterline. Auzi, nu atunci era cînd a fugit, în costum şi pantofi-gheatră, preţ de vreo cinci kilometri, fără răsuflare, ca să le dea babacilor vestea cea mare? Ba da, atunci fusese! În vara următoare se dăduse cu motocicleta peste cap, fractură de craniu şi obraz tăiat. Peste cîteva zile marca pentru Everton, cu capul. „Vă uitaţi degeaba ca la urs – le-a zis chibiţilor. Doctorul mi-a lăsat o bucată de metal în ţeastă. Cu aia am împins obiectul în aţe”…

Only the very best
A devenit cel mai mare jucător al lui Everton din toate timpurile. 433 de partide şi 383 de goluri. Numai în 1927-’28 a izbutit 60 de bobiţe, într-un singur sezon, record neegalat nici astăzi. Se purta pedant, cu freză pe mijloc. Se dădea cu colonicale aduse de pe la arabi, făcute din răşina unui copac rar.

Mai ţinea mintea cum după a doua Mare Urgie Mondială, un prieten din Liverpool, fost soldat în deşert, venise să-i istorisească: „Dixie, prinseserăm un italian, prizonier. Nu grăia limba noastră, dar zicea, întruna: «Fuck your Winston Churchill and fuck your Dixie Dean»! Era universal.

Aplauze de şapte minute
S-a lăsat la 33 de ani. S-a luat cu Ethel, cu care a împărţit şi bune, şi rele 43 de ani… Everton i-a organizat un meci de adio, prin aprilie 1964. 34 de mii de oameni l-au aplaudat, şapte minute, după ceas! A plîns, dar parcă nici atunci inima nu i-a jucat feste. Picioarele, da. Se făcuseră ca de ceară.

Să fi fost 1972 cînd l-au primit la spital. Se alesese cu o gripă ciudată. Le-a zis ca drac mort nu se văzuse pînă atunci şi s-a cerut acas’. L-au lăsat. În 1974 a pierdut-o pe Ethel. În 1976, piciorul drept. Amputat. N-a mai ieşit din casă. Patul i-a devenit cel mai bun prieten.

Nici nu dăduse bine colţul primăverii cînd începuseră să tragă de el. Îi refuza, nu dorea să se facă de rîs. Pe 1 martie 1980 nu i-a mai putut izgoni. Ai lui jucau contra lui Kenny Dalglish ori Graeme Souness. S-a dus!

Atunci, pe final de joc, l-a „driblat”. Prima şi ultima oară. Inima l-a înţepat de cîteva ori, scurt, apoi n-a mai vrut să continue joaca. Acolo a murit, fix acolo, în tribune, în timp ce băieţii lui trăgeau la un egal.

I-au înălţat o statuie. Au dăltuit un „Footballer, Gentleman, Evertonian”. Era de ajuns…

Nu i-a plăcut, niciodată, „Dixie”, era americănesc. Prefera Billy…

Fotbalistul care făcea reclamă la ţigări