Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Glonţul fără picioare

Cîtă voinţă încape într-un atlet cu ambele picioare amputate pentru a scoate 11:17 pe suta de metri?

La 11 luni, te uiţi la el şi te bucuri de orice gest: cum încearcă să meargă, copăcel-copăcel, cum trage tot ce e […]

duminică, 14 septembrie 2008, 10:34

Cîtă voinţă încape într-un atlet cu ambele picioare amputate pentru a scoate 11:17 pe suta de metri?

La 11 luni, te uiţi la el şi te bucuri de orice gest: cum încearcă să meargă, copăcel-copăcel, cum trage tot ce e colorat de pe masă, asemenea coţofenei, apoi începe să rîdă, cum trebuie să i-o iei înainte şi să închizi uşa, ca să nu-i prinzi degeţelele. Cei care au copii, ştiu, cei care nu au, pot face un exerciţiu de imaginaţie.

Sheila, mama, şi Henke, tatăl, n-au avut parte de aşa ceva. La 11 luni au fost chemaţi la spital, pentru a decide: sunt de acord cu amputarea ambelor picioare ale fiului lor, Oscar, de la genunchi în jos, sau riscă să-i compomită adolescenţa şi chiar viaţa?

Astăzi recunoaşte că parinţii săi l-au salvat, decizînd dureroasa operaţie. Astăzi, e omul care aleargâ 11:17 secunde pe suta de metri, fără picioare, ajutat doar de celebrele sale cheetah”, protezele speciale. Astăzi, e omul care încearcă să schimbe legile atletismului, devenind primul sportiv cu dizabilităţi acceptat de lumea celor fârâ. Concurează şi la 200, şi la 400 metri, la Jocurile Paralimpice şi nici nu concepe sâ nu se întoarcă acasă, în Africa de Sud, cu trei medalii de aur. E un om cu picioarele pe pămînt, spun cei care-l cunosc şi care-i sînt adversari, deşi această expresie ar putea suna, în cazul său, a glumă proastă. Nu parchez niciodată, pe locurile pentru persoanele cu handicap, pentru că nu ma consider o astfel de persoană. Dacă o doamnă mai în vîrstă, cu reale probleme, are nevoie, de ce să n-o las?”, întreabâ el.

Se numeşte Oscar Pistorius, a venit pe lume în anul în care Steaua cucerea Cupa Campionilor şi s-a născut cu ceea ce se numeşte absenţă congenitală a peroneului la ambele picioare. Asta nu l-a împiedicat ca de la 11 la 13 ani, la Pretoria Boy’s High School, să fie un membru de bază al echipei de rugby în 15, al celei de polo pe apă şi să practice, cu real succes, tenisul de cîmp. Ca să nu mai vorbim de wrestling!!! În 2004, în urma unei serioase accidentări suferite la un meci de rugby, s-a apucat de atletism. O firmă specializată i-a confecţionat picioarele, cunoscutele cheetahs, cu care astăzi se mişcâ în voie. La Beijing, cel cunoscut ca Blade Runner n-a pornit grozav, a alunecat (a plouat non stop înaintea cursei de 100 de metri) şi ce poate fi mai rău pentru un atlet decît să…rateze startul (?) dar, după spusele sale, a bâgat viteza a şasea şi s-a impus în faţa americanului Jerome Singletn. Am crezut că nu se mai poate opri, dădea impresia că zboară”, a spus un martor ocular. De patru ani mă pregătesc pentru asta şi văd deja Olimpiada de la Londra, din 2012, adaugă atletul cu nume de tribun roman. Credeţi că poate încăpea, într-un singur om, voinţă mai mare? VEZI VIDEO OSCAR PISTORIUS

Comentarii (9)Adaugă comentariu

Marius Ionut Sarbu (1 comentarii)  •  14 septembrie 2008, 10:52

Este super articolul……….e un exemplu pentru definitia de „SPORTIV”: nu baietii aia din Liga 1 care iau sute de mii de euro pe an si nu alearga nici cit sa transpire…..

Darius (1 comentarii)  •  14 septembrie 2008, 11:17

Bravo, sa ne mai gandim si la altceva decat la fotbal. Imi place emisiunea ta de pe gsptv, dar ai o mica problema: sunt in acelasi timp cu Badea… 🙂

dorin (1 comentarii)  •  14 septembrie 2008, 11:22

protezele il ajuta ,datorita unui sistem f simplu de folosire a energiei…nu e corect sa concureze cu oamenii normali…dar ma rog…e extraordinara situatia….populismul castiga contra ratiunii…d-aia intotdeauna cei cu handicap au sanse mai mari la concursuri de orice gen…bine ca intr-un sport masurat cu ceasul si metrul nu se poate vota(vezi box)

gogu trezor (1 comentarii)  •  14 septembrie 2008, 11:40

bre’ nea Oprisane vreau sa-ti zic ca matale esti printre putinii care indiferent de ce scriu sau vorbesc, intotdeauna, lasi o dara de zambet pe fetele noastre… frumoasa emisiune ai, de scris esti okay…succes in continuare!

ruicosma (1 comentarii)  •  14 septembrie 2008, 12:50

Esti cel mai tare…dimineata cand te scoli tb sa fi cel mai fericit cand te gandesti ca ai talentul asta de a scrie si de a face „caterink” de bun gust .Emisiunea ta e geniala pakt ca acum nuj cum o sa o mai urmaresc deoarece invatz dimineata si dak stau pana la miezul noptii o sa am d tras la vara:)))

Mihai (1 comentarii)  •  14 septembrie 2008, 20:31

Omule esti printre putinele persoane interesante de pe la tv si observ ca scrii foarte bine.Sa traiesti

durden (109 comentarii)  •  16 septembrie 2008, 20:25

incredibil…nu scrie toata lumea despre fotbal….FELICITARI PT ARTICOL!!!sincer…imi doresc s-o tii tot asa…cand am vazut prima oara am crezut k a mai adus gsp vreun derbedeu cum zice stim-noi-cine dar am fost placut surprins…BRAVO!!

eu (1 comentarii)  •  17 septembrie 2008, 19:46

Felicitari pentru articol! 🙂
Uite, aici, si despre alti sportivi exceptionali:
***

tony cluj (1 comentarii)  •  19 septembrie 2008, 0:14

steaua este o echipa superba de box! incaseaza goluri cu nemiluita ca si un sparring partner pentru Maywheather!!! asa echipa trebuie neaparat in Champions League!!! Altfel cu cine sa fac puncte echipele de second-hand care aspira la grupele UEFA? bravo mega-super-hiper Steaua!!! tineti-o tot asa si sa vina si raratul ala de radoi odata sa fie tacimul complet!!! cu cu radoi + 10 oi punctele pe care le vor lua Firenze si Lyon sint si mai sigure! asa ca: fundul in poarta miticilor si sa scoateti cit mai multe „rezultate”. Ce pacat ca aici nu merge cu valize si brichete…. pacat, mare pacat mitici mici mici mici si neajutoratzi

Comentează