Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

VV cu motor de 500

N-a strălucit, niciodată. N-a scos mai mult de trei cuvinte pe zi. N-a scos nici multe mingi. N-a fost iubit, n-a vrut să-şi prelungească contractul. Dar joacă de o viaţă pe „Camp Nou”

Miroase a praf de puşcă. […]

duminică, 26 mai 2013, 9:01

N-a strălucit, niciodată. N-a scos mai mult de trei cuvinte pe zi. N-a scos nici multe mingi. N-a fost iubit, n-a vrut să-şi prelungească contractul. Dar joacă de o viaţă pe „Camp Nou”

Miroase a praf de puşcă. De-o parte şi de alta a biroului, cocoşii, gata de luptă. „Presi, uite cum stă treaba! Mie nu-mi sulfă nimeni în ciorbă. Am servit sute de copilandrii dintr-ăştia la micul dejun! În iulie am stat de vorbă cu el. I-am zis, directamente, că se va antrena cu echipa A şi va evolua la B. Ce dracu e neclar?”. A vorbit Louis van Gaal, antrenorul celor de la FC Barcelona. Aşteaptă răspuns de la Joan Gaspart, preşedintele. „Mister, ce te rog e să ierţi şi tu! Am încredere în el, jur că-l văd de perspectivă, nu vreau scandal, hai, reprimeşte-l la prima echipă, te rog!”. „Presi, dacă cineva se bagă peste mine, din punct de vedere tehnic, am decolat!”.

„Alo? Îs de Primera, nu de Segunda segundelor”
Care-i şpilul? Duminică, 10 noiembrie 2002. Subiectul e Valdes, Victor Valdes. Un tinerel de fix 20 de ani, cu freză a la Boyzone şi tupeu infinit. Van Gaal l-a uns debutant, la trupa de lux, în miez de august, cu Legia. A dat pase cu alde Puyol, Mendieta, Cocu, Saviola ori Luis Enrique. A prins aripi, dar şmecheri erau Bonano şi Enke. Aşa că i-a făcut bagajele pentru Segunda B. Victor l-a privit în ochi. Direct. „Sînt jucător de prima trupă, nu de a doua!”. S-a făcut linişte. „Acolo nu mă duc!”. Olandezul a crezut că nu aude bine. „Cine-i, mă, mucosul ăsta?”.

Dar Quique Costas, antrenorul de la ăia mici, l-a sunat să-i zică: „Mister, ăsta nu numai că nu va veni la meciul cu Reus, dar nici n-a trecut pe la antrenamente! E lipsă de respect faţă de mine, faţă de colegi, faţă de…”. Nu, nu, nu se poate aşa ceva! El, Louis van Gaal, nu va permite o astfel de grozăvie. Auzi, texte de puşti: „Echipa mea este prima echipă!”.

Pe 14 noiembrie 2002, batavul anunţă că Victor Valdes a revenit la prima echipă. Pe 28 ianuarie e demis…

De regiune superior
Aşa i-au fost primele zile pe „Nou Camp”-ul ăla mare, adevărat. Întîiele biberoane le trăsese pe „La Masia”. Tatăl plecase, cu munca, în Tenerife, aşa că VV se dusese după el. La reîntoarcere, prin 1995, o luase de jos. Van Gaal îl aruncase în lupta cea mare, pe Van Gaal îl umilise. De mic fusese aşa: îngîmfat, neînţeles, superior.

A început să colecţioneze trofee „Zamora”, acordate portarului care s-a aplecat de cele mai puţine ori să scoată crapul din halău. Mulţi au zis că la afacerea asta n-a avut nici o vină, că l-au ajutat băieţii din faţa sa, că el are mănuşile unse cu săpun. Că nu iese pe centrări, că nu face faţă la uno a uno…

S-a scos în finala Champions League, din 2006. L-au înnobilat al treilea căpitan, după Carles şi Xavi, deşi, la antrenamente, în afară de un „Hola!” la plecare şi altul la sosire, nu ciripea nimic. Mai un titlu, mai un trofeu, mai un Mondial, mai un European, mai o mărire de salariu la şapte milioane de cocostîrci, uite, aşa, pe nesimţitelea, a trecut vremea. 11 ani! Prin 2011 a trecut, pe turnantă, de Reina, devenind, cu 895 de minute, cel mai neînvins portar din istoria catalanilor.

Neiubit de nimeni, nici măcar de către colegi, a ajuns, prin ianuarie, să anunţe că nu-şi mai prelungeşte contractul. Acum cîteva zile a luat microfonul, şi-a dres glasul şi a zis, sec: „Vreau să caut ceva nou în fotbal!”.

Are 31 de ani, cinci trofee Zamora, trei Ligi ale Campionilor, şase Primera Division… E Victor Valdes Arribas, cel care, pe 19 mai 2013, a adunat 500 de prezenţe pentru FC Barcelona. Punct!

valdes-1.jpg
Legenda spune că nimeni nu-l putea înfrunta pe Zeus, van Gaal. Valdes, la 20 de ani, a făcut-o


valdes-2.jpg Victor, intr-unul din rarele sale momente cînd zîmbeşte…

Comentarii (15)Adaugă comentariu

dyers_eve (5 comentarii)  •  26 mai 2013, 9:14

La multi ani !
Acuma pot sa ma apuc de citit 🙂

dyers_eve (5 comentarii)  •  26 mai 2013, 9:25

Na, omul a avut ghinion de niste „colegi” cu mult mai multa charisma, gen Casillas sau Canizares. Dar in nici un caz nu a fost un portar slab, ca n-ar fi rezistat 11 ani la Barcelona.
Acuma, ca pe un portar il ajuta foarte mult fundasii, e adevarat. La fel cum pe fundasi ii ajuta mijlocasii, iar pe astia-atacantii. Si viceversa. Ca de aia e o echipa.
Valdes a avut de luptat cu imaginea portarului-erou: parade, prezenta vocala, prim-plan la actiunile adverse samd. In felul lui, a castigat lupta asta.

FCB (2 comentarii)  •  26 mai 2013, 9:36

La multi ani in primul rand si multumim pentru articol. Ca suporter, ma intristeaza faptul ca nu mai continua, multi l-au contestat, dar a dovedit ca este unul din cei mai buni portari de reflex si de 1 la 1. As fi vrut sa mai ramana 2-3 ani, dar e alegerea lui, si trebuie respectata pentru tot ce a facut pentru club. Respect, Victor!

nasuk07 (4 comentarii)  •  26 mai 2013, 10:05

sanatate..multumim..
ai mai scris despre el…cum ca nu ii placea in poarta.cum ca era un cin sa ii vada pe altii jucand..
portar bun..foarte bun ..parerea mea..

stefan (1 comentarii)  •  26 mai 2013, 11:15

La multi ani!
frumos articol ca intotdeauna
respect victor valdes

corectorul (11 comentarii)  •  26 mai 2013, 12:15

In linii generale,portar bun … A avut mult mai multe parade extraordinare decat gafe monumentale,asta o spun ca suporter al Barcelonei. Uneori l-am injurat,alteori l-am ridicat in slavi,… c-asa-i in fotbal! Nici nu stiam ca vorbeste pana l-am auzit la o emisiune,cu vreo 2 ani in urma,intrebandu-se daca ultima data cand i-a batut Madridul televizoarele deja erau in culori s-au inca erau „alb-negru”. A dezlantuit ura madridismului! A fost cel mai potrivit pentru Barca,fiind un fel de libero,inafara de portar.
Bine scris,ca de obicei. Multumim.

mihai (7 comentarii)  •  26 mai 2013, 13:02

Neiubit de nimeni?! E o noua figura de stil sau o simpla ratare cu poarta goala? Insa verva articolului a ramas aceeasi, pt mine asta conteaza cel mai mult.

Dani (3 comentarii)  •  26 mai 2013, 13:05

La Multi Ani!

nu prea mi-l imaginez pe VV la alta echipa,dar asa se intampla.

and1 (2 comentarii)  •  26 mai 2013, 20:18

ultimul mare portar al Barcei a fost Zubizarreta. A mai fost pe acolo si Baia dar nesemnificativ. Valdes a fost ocrotit de o echipa buna in fata. Cand acea masinarie nu a mai functionat s-a vazut „valoarea” lui Valdes

dan (226 comentarii)  •  26 mai 2013, 20:23

Chiar daca nu l-a iubit nimeni, el si-a facut treaba acolo unde a fost pus, adunand o gramada de trofee si 500 de prezente in tricoul Barcelonei! Acesta este un profesionist adevarat! Un articol bun!

Andrei Chisanovici (7 comentarii)  •  26 mai 2013, 21:19

e unul dintre cele mai bune modele de portari promovati de la echipa secunda. mi-as dori si in fotbalul romanesc asa ceva, iar pentru ca sunt iesean, stiu ca acesta era candva unul dintre cele mai bune centre de unde plecau portari de valoare.

DD (23 comentarii)  •  27 mai 2013, 9:45

Bravo Catalin ! Respect Valdes !

Gica Paunescu (5 comentarii)  •  27 mai 2013, 9:53

Expresia relativa la o puternica personalitate, sportiva ori de alta natura, este de-a avea ceva ,, cojones”; nu-i tocmai academica, prin urmare, chiar golaneasca s-ar putea spune, insa oarece adevar cuprinde ; cine nu corespunde acestui tipar sta mai multa vreme rezerva, ia banii conform contractului si nu prea aude nimeni de el; mie unuia mi-a placut Valdes, s-a nimerit sa apere intr-o perioada cu Reina, Casillas si sa nu prinda poarta nationalei. Sportiv de valoare, insa, a fost !

lord belial (5 comentarii)  •  29 mai 2013, 2:18

al treilea portar al spaniei

Tib (1 comentarii)  •  3 iunie 2013, 13:16

sute de copilandri
(no offfence)

Comentează