Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Moartea vine zîmbind

A zis să facă o glumă. Luciano Re Cecconi a intrat într-un magazin de bijuterii, cu mîna în buzunar, pe post de pistol şi a strigat : „Daţi tot ce aveţi!”. L-au împuşcat pe loc. Cel mai „cool” jucător […]

duminică, 28 aprilie 2013, 10:23

A zis să facă o glumă. Luciano Re Cecconi a intrat într-un magazin de bijuterii, cu mîna în buzunar, pe post de pistol şi a strigat : „Daţi tot ce aveţi!”. L-au împuşcat pe loc. Cel mai „cool” jucător lazial din istorie

Avea de toate. O familie frumoasă. Cesarina, soaţa, i-l dăduse pe Stefano, un îngeraş şi-o „cocea” pe Francesca. Lumea-l iubea. Pe teren, se distra, juca fotbal de plăcere. Dar, de cîteva luni, era „fiert”. Se adunaseră, de acum, vreo patru luni de cînd nu mai udase tricoul într-un „oficial”. Prin toamna lui 1976, la un meci de campionat, contra Bolognei, Tazio Roverso pusese piciorul mai tare. În minutul 19 genunchiul i se frînsese. Apoi, venise moartea lui Tommaso Maestrelli, cel mai bun antrenor pe care-l avuse, cel cu care luase titlul… Era deja 18 ianuarie, anul următor, 1977, şi el tot nu-şi revenea.

În marţea aceea, simţea că poate renaşte. Gata! Lustruise, destul, spalierele prin sălile de forţă. Chiar îi spunse preparatorului fizic. „Tano, eşti băiat bun, dar te părăsesc! Duminică, la Cesena, mă bag cîteva minute să văd de zice rotula”. Era bucuros, voia să se întoarcă în iarbă, simţea că poate.

Marţi, trei ceasuri rele
Pe la cinci după amiaza, ieşise în oraş cu Pietro Ghedin şi Rossi Renzo, colegii de trupă. Stăteau la o palavră cînd în restaurant intrase Giorgio Fraticcioli, jupîn peste o parfumerie de unde-şi procurau ei miresmele, „fratele” lor. „Prinţilor, am de luat ceva de la un bijutier, din cartierul Flaminio. Dăm o raită pînă acolo?”, i-a întrebat Giorgio. Îşi terminaseră cafeaua, au plecat. Să fi fost 19, poate 19:30. Întuneric. Au ajuns la giuvaiergiu în 10 minute. Fraticcioli a intrat primul, el, al doilea. A zis să încerce o glumă. Şi-a ridicat gulerele paltonului, a băgat mîna-n buzunar. A „născut”, din degete, un pistol. Arătătorul pe post de ţeavă, degetul cel mare, cocoş. Şi-a îngroşat glasul şi-a zis. „Nu mişcă nimeni! Dă tot ce ai! Asta e o spargere!”.

Patronul, Bruno Tabocchini, era păţit. Da, în cartierul ăsta liniştit hoţii îl călcaseră de două ori în ultima lună! Se îmbolnăvise de inimă. Îşi luase un „Walther”, calibru 7.65. Îl culca sub tejghea. Nu se uita la fotbal, nu ştia jucătorii, era întuneric, se pregătea să lase obloanele, aşa-l atacaseră şi mai ’nainte, la ceas de încuiere… A tras din întoarcere, fără să clipească. Distanţă mică, undeva la trei, hai, patru metri. Direct în piept. Pac! Pac!

RAI-ul, televiziunea naţională, şi-a întrerupt emisia. Era 20:30 cînd s-a anunţat că Luciano Re Cecconi, fotbalistul celor de la Lazio Roma şi al naţionalei Italiei, a fost ucis, într-un schimb de focuri, în cel mai liniştit loc din Italia.

„Cecconetzer”
Da, el era! „Centrocampista” versat, atrăsese, mai întîi, privirile pentru că era blonzuliu. Îl botezaseră „Cecconetzer”, după Günter, friţul. Trecuse pe la Pro Patria, pe la Fogia, ajunsese la Lazio. Aici, explodase. Enzo Bearzot îl ochise pentru naţionala italiană „Under 23”, făcuse pasul şi la trupa mare. În 1974, după trei sferturi de secol de viaţă lazială, gruparea cucerise primul titlu de campioană din istorie. Re Cecconi fusese purtat pe braţe. Sărise de 100 de meciuri pentru „biancocelesti”, dar rămăsese băiat de curtea şcolii. De asta era iubit.

Şocat, Ghedin, omul care n-a crezut că s-a întîmplat ceva pînă nu l-a văzut pe Luciano pe podea, sîngerînd, a refuzat să facă identificarea la morgă. Pe soţie, gravidă, aproape că au sedat-o. O mare de oameni a venit la înmormîntare. N-a contat că Tabocchini a fost condamnat la 18 luni de închisoare. Nici n-au ştiut unde să-l încadreze. L-au trecut la „legitimă apărare excesivă”…

Luciano Re Cecconi a plecat la doar 28 de primăveri. Astăzi, la 36 de ani de la tragedie, Pietro Ghedin, selecţionerul maltez, se jură că atunci, pe 18 ianuarie, a auzit pe cineva spunînd: „O glumă, a fost doar o glumă”… Nu era nici glasul lui, nici al lui Tabocchini, nici al lui Fraticcioli, nici al lui…

6-1.jpg
Lazio are doua titluri în istorie. Unul dintre ele, cu Re Recconi pe gazon

6-2.jpg
La aproape patru decenii de la „retragerea” sa, fanii nu l-au uitat

6-3.jpg
În naţionala Italiei n-a apucat sa joace mult. S-a „stins” prea devreme

Comentarii (15)Adaugă comentariu

Mihai (1 comentarii)  •  28 aprilie 2013, 11:25

Felicitari pentru articol, foarte interesant !

had3s (1 comentarii)  •  28 aprilie 2013, 11:33

frumos, frumos, sunteti cel mai bun dintre ziaristii romani….. de departe!!!

Bibi (213 comentarii)  •  28 aprilie 2013, 12:35

Catalin, multumesc !

Mark Twain (5 comentarii)  •  28 aprilie 2013, 13:09

Va dati seama ce era Italia in vremea respectiva daca in cel mai linistit loc al ei se dadeau doua spargeri cu mina armata intr-o singura luna.

Uite ca nu doar tractoristii se tin de „glume”.

pamfletaru (1 comentarii)  •  28 aprilie 2013, 13:09

pitzy,
sa nu faci si tu vreo gluma,sa bati ungurii cu 5-0,sa ne amintim de tine si peste 50 de ani !…

maximuspqr (6 comentarii)  •  28 aprilie 2013, 16:41

Catalinas prietene, 10 plus, chiar nu stiam de povestea asta, multumesc!
Pacat ca nu ai loc la tv.mi as baga picioarele n gsptv ul lor.Respect maxim , nu ne cunoastem dar te consider prietenul meu. Pot inregistra si eu cumva o parte din emisiunile tale, cind prezentai poze cu romani pe stadioane? (Sa ma laud ca am fost la tv)

mda (1 comentarii)  •  28 aprilie 2013, 17:02

Nu prea se leaga unele chestii: „L-au împuşcat pe loc.”, din articol reiese ca doar patronul ala a tras, deci trebuia spus „l-a impuscat pe loc”, nu „l-au” ca nu au fost mai multi. Alta chestie: „…a fost ucis, într-un schimb de focuri…”, care schimb de focuri cand doar patronul a tras, bietul Luciano nici macar nu avea arma.

nia (1 comentarii)  •  28 aprilie 2013, 18:43

Esti ,,nebunul frumos”al Romaniei.O gluma adevarata la tine se gaseste intotdeauna.Bravo,omulei

dan (226 comentarii)  •  28 aprilie 2013, 19:30

Din pacate o simpla gluma a dus la moarte unui om; exista o vorba la noi:joaca sparge cojoaca, aceasta se adevereste aici. Putea fi o mare stea! In rest ca de obicei un articol superb. Paste fericit si sanatate familiei!

gima (99 comentarii)  •  28 aprilie 2013, 22:03

bravo tata! respect pt acesti „nebuni” laziali. modelul lor ar trebui urmat si de ciocoflenderii nostri. marii fotbalisti se sting in tacere si noi nu mai putem de grija ca ce tatuaj isi mai face dodel! halal sustinatori.
sa-ti creasca bebicul mare! multumim ca ne mai aduci aminte ca ar trebui sa fim omenosi.

steaua 86 (1 comentarii)  •  28 aprilie 2013, 23:41

multumesc pentru articol.jurnalism autentic, de care am nevoie.inca o data multumesc.

DD (23 comentarii)  •  29 aprilie 2013, 9:21

Bravo Catalin !

Andrei Chisanovici (7 comentarii)  •  29 aprilie 2013, 18:48

Pacat ca de la o simpla gluma s-a ajuns la asa ceva..

mihai (1 comentarii)  •  29 aprilie 2013, 21:55

Chiar mi-au dat lacrimile citind acest articol emotionant….

Odds (1 comentarii)  •  2 mai 2013, 14:34

Fain articol, ca multe altele ce va apartin. O sugestie, daca imi permiteti: va vad un prieten al Limbii Romane, avand un vocabular reprezentativ, diacritice ce mai toti le ignoram, fraze bogate si cate altele, dar folositi ghilimele „internationale”; v-ar da un aer si mai aparte/autentic daca le-ati folosi asa cum le-am invatat noi prin gimnaziu (jos si sus). Sanatate si inspiratie sa aveti!

Comentează