Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

În numele tatălui

Spaniolul Oscar D’Aniello, ciclist amator, a pedalat 1.400 de kilometri pentru a duce cenuşa tatălui său în Italia natală

Cînd l-au anunţat, punea voce la cel de-al patrulea album al trupei, „De mi sin ti”. N-a plîns! Şi-a […]

duminică, 24 martie 2013, 10:55

Spaniolul Oscar D’Aniello, ciclist amator, a pedalat 1.400 de kilometri pentru a duce cenuşa tatălui său în Italia natală

Cînd l-au anunţat, punea voce la cel de-al patrulea album al trupei, „De mi sin ti”. N-a plîns! Şi-a dat căştile jos, şi-a petrecut mîinile peste ochi şi, aşa, s-a prelins pe lîngă perete, pe vine. Se aştepta…Tatăl avea cancer. Fază terminală. Cu cîteva zile în urmă, pentru a-i face o surpriză, poate o ultimă surpriză, cumpărase bilete de tren spre a merge, împreună, în satul natal al seniorului. Dorea să-şi ia rămas bun de la rubedeniile de acolo. Numai că bătrînul se „grăbise” niţel.

Colegii au ieşit din studio. Atunci, în singurătatea vibraţiilor unui neon defect, i-a venit ideea. El, Oscar D’Aniello, solistul trupei spaniole „Delafe”, cu destul succes pe piaţă, va face asta! A gugălit. A văzut că pînă la Desio, locul de baştină al tatălui, în buza Milanoului, sunt 1.369 de kilometri. Buuun!!! Era ciclist amator, deci putea face asta! Nu rupsese cronometrele, dar prietenii, mai în glumă, mai în serios, îl alintau „Miguel”, de la marele Indurain…

Cel mai încăpăţînat dintre pămînteni
Şi-a sărutat logodnica, Helena Miquel, s-a suit în şa. „E cel mai încăpăţînat dintre pămînteni, cînd îşi pune ceva în cap, reuşeşte sută la sută”, aude în spate. Porneşte în cea mai tare aventură a vieţii. Ceva personal, mixat cu muzică, la care se adăugă sentimente, antrenamente, ciclism, amintiri. Trebuia să treacă Pirineii. Trebuia să treacă Alpii. Cînd era mic, fusese, o singură dată, la casa bătrînească. Se gîndea ce vor spune rudele care nu-l mai văzuseră de 30 de ani?

A pedalat. La început, ceva mai greu. Pe drum, s-a găsit cu Josep Hermida, de cinci ori campion mondial la Mountain Bike. L-a însoţit o vreme. Cu Joaquim „Purito” Rodriguez, cîştigătorul unei etape din Tour. O bucată, au băgat spiţă lîngă spiţă. Punea căştile în urechi, casca pe cap, băga pantofii în hamuri şi înghiţea kilometraşii. Cîte 130 de pe zi. Se rătăcea, nu se înţelegea cu „macaronarii”, revenea pe drumul cel bun. El şi bicicleta. Plus două recipiente de aluminiu, ca două termosuri mai plinuţe, prinse de muchea ghidonului, ascunse într-un fel de ghiozdănel. Avea un ritual ciudat. Seara, cînd se oprea, săruta răceala aluminiului şi-l lua în camera de hotel. Adormea numai, dar numai cu ochii la el!

1.369 de kilometri, puls de 200
L-a prins ploaia, l-a ochit vîntul. A „ars” 1.369 de kilometri. Într-un tîrziu, a început să recunoască pădurile pe care le văzuse cu trei decenii în urmă. Deşi nu mai era pe bicicletă, pulsu-i urca spre 200… Nişte prieteni l-au urmărit. Au făcut un filmuleţ despre treaba asta, undeva pe la 75 de minute. Capodoperă. Pe el, însă, nu-l interesa publicitatea. Ajunsese în Italia pentru altceva…

A scos cele două termosuri. Pline cu cenuşa tatălui. D’Aniello ăl bătrîn. Nume de italiano vero. A vrut să le îngroape. S-a oprit! Le-a lăsat la locul lor, pe coarnele bicicletei. A găsit o stînculiţă micuţă. Şi-a făcut cruce, a spus, lin, ca o adiere, „Ciao, Pirla!” şi, uşor-uşor, a împins-o în apele Lacului Como…

Puteţi să-i ziceţi blasfemie. Sau cum vreţi. Dar, pentru cîteva secunde, lui Oscar i s-a părut că, din Ceruri, tatăl său i-a mulţumit. Undeva, pe pămînt, fiul său îl coborîse în liniştea apei…

CLICK » TRAILERUL VIDEO ESTE AICI

o11.jpg
Superlativul absolut de la sublim. Oscar l-a adus pe tatăl său acasă. Ultima dorinţă îndeplinită


o2.jpg
Un om, o promisiune şi 1.400 de kilometri „înghiţiţi”

Comentarii (13)Adaugă comentariu

nick (1 comentarii)  •  24 martie 2013, 11:19

RESPECT pentru astfel de oameni!

dreamtheater (3 comentarii)  •  24 martie 2013, 11:59

bravo catalin!

alex (1 comentarii)  •  24 martie 2013, 12:27

nu avea masina?

BoGdan (1 comentarii)  •  24 martie 2013, 12:36

Frumos !

bitzapingu (1 comentarii)  •  24 martie 2013, 12:58

Frumos, dar sa spuneti ca „nu-l interesa publicitatea” e putin ipocrit. Pai uitati-va la sfarsitul trailerul-ui ce sponsori de marca au dat bani pt. filmul asta… Apoi, s-a intalnit „ca din greseala” cu Hermida, Valverde si „Purito”, pfff.

Sorin (2 comentarii)  •  24 martie 2013, 13:32

impresionant…multumim Catalin!

Serban (3 comentarii)  •  24 martie 2013, 13:48

Mai greu azi cu respectul pentru înaintași.
Mai greu azi cu eforturile fizice.
P.S. Tatăl ajunsese în Spania pe vremea războiului civil?!
Dacă da – a fost fascist sau comunist?!

radical (9 comentarii)  •  24 martie 2013, 14:26

Felicitari pentru articole, Catalin.
Esti ca o raza de soare in intuneric !
@alex Probabil ca avea masina. Si tu ai creier, dar ca si tine, a ales sa nu se foloseasca de ce are.

MDB (1 comentarii)  •  24 martie 2013, 19:06

Are dreptate „bitzapingu”; chestii pur comerciale. Ce e asa de spectaculos in a face 1400 km si a arunca cenusa intr-un lac?! Anton Duma face zeci de mii de kilometri pe bicicleta si nu-l baga mai nimeni in seama. E drept, el n-a aruncat nicio cenusa pe undeva..

Iulian (1 comentarii)  •  24 martie 2013, 21:36

Felicitari pentru articole! Fiecare articol este o gura de aer proaspat comparativ cu alte articolele din presa sportiva. Sa o tineti tot asa!
O realizare romaneasca de exceptie – poetul Constantin Cantilli a mers in anul 1900 de la Bucuresti la Paris (2720km) in 10 zile si 6 ore.

dan (226 comentarii)  •  25 martie 2013, 9:11

Adevarat fiu! Strabatand muntii cu bicicleta pentru a duce acasa cenusa tatalui sau a dat dovada de un respect si de o mare iubire fata de el!

DD (23 comentarii)  •  25 martie 2013, 14:40

Bravo ! Frumos ! Tare !

alex (16 comentarii)  •  26 martie 2013, 14:12

frumos scris dar TOTUL a fost facut pentru publicitate si atat.

Comentează