Negrul mută şi cîştigă
La trei ani, tatăl i-a murit de SIDA. La opt, malaria o doborîse. A descoperit şahul şi lumea i s-a părut mult mai frumoasă. Povestea Phionei Mutesi, ugandeza devenită cea mai tînără campioană africană din istorie
„Cînd te […]
La trei ani, tatăl i-a murit de SIDA. La opt, malaria o doborîse. A descoperit şahul şi lumea i s-a părut mult mai frumoasă. Povestea Phionei Mutesi, ugandeza devenită cea mai tînără campioană africană din istorie
„Cînd te naşti african eşti, automat, marginalizat de lume. Cînd te naşti ugandez eşti, automat, marginalizat de către africani. Cînd te naşti în Kawate, eşti, automat, marginalizat în Uganda. Cînd te naşti femeie, eşti, automat, marginalizată în Katwe”. Aşa-şi începe Tim Crothers, un jurnalist american, povestea despre Phiona Mutesi, o jucătoare de şah. O jucătoare de ce? Da, o să rîdeţi! Am văzut băieţii de la o „sală de fitness” din Ghana care se antrenează cu două pietre prinse de o bară de fier pe post de ganteră; am văzut copiii din Sudan care joacă biliard pe o masă făcută din chirpici, iar tacul e o ramură, strîmbă, de copac; am văzut băieţii din Nigeria care fugăresc un fes ce îmbracă un fular pe post de minge…
Pioniera
Phiona a vrut să spargă toate aceste bariere. Viaţa i-a început la trei ani. Atunci şi-a văzut tatăl murind în faţa ei. SIDA. Peste cîteva luni, o soră a „plecat” după părinte. Inaniţie. A rămas să aibă grijă de familie. Avea şapte primăveri. La opt, a primit „cadou” un giulgiu. Da, asta-i realitatea! Avea malarie, fază terminală. Se pregăteau s-o arunce în groapă şi să tragă, peste ea, o găleată de var. A refuzat…
La nouă, un misionar, Robert Katende, un tip ce încerca să schimbe lumea prin sport şi toţi îl luau de nebun, a descoperit-o. I-a pus în faţă o tablă de şah. Ea căuta un blid cu mîncare. El i-a dat o strachină plină cu ovăz. Plus o broşură cu reguli. Ea a refuzat. În Katwe, şahul era un sport numai pentru albi. Robert a contrazis-o. I-a băgat sub ochi cele 64 de pătrăţele şi a întrebat-o: „Vezi vreo diferenţă între ele? NU! Atunci, la treabă!”. A înţeles. Nu şi prietenii, care o aratau cu degetul. Şah îi trebuia ei? Zilnic, între casă şi locul misionarilor, băga cîte cinci – şase kilometri. Dus…
Ea lua campionate, prietenele deveneau mame…
La 11 ani, a cîştigat campionatul naţional de tineret, într-o ţară în care peste 50 la sută din populaţie, undeva pe la 19 – 20 de milioane de oameni, au pînă în 15 ani!!! Într-un oraş în care, conform datelor din 2011, jumătate dintre fete sînt mame!!!
Aşa intuia că are: 11 ani. „Intuia”, pentru că data exactă a naşterii nu i-o cunoştea nimeni! Apoi, graţie şahului, a putut ieşi, pentru prima oară din Uganda… Pînă în Sudan… A zburat cu avionul şi a dormit la hotel. Inimaginabil pentru un tînăr ugandez. Superlativul absolut al luxului… Au luat-o la băşcălie. „Ai călărit pasărea argintie?”. Se simţea ca-n poveştile lui Karl May, cu Winnetou…
În 2010, a ajuns în Siberia. Da, din Katwe, la Olimpiada de Şah de la Hanti-Mansisk… A zărit ceva ce văzuse numai în cărţi: zăpadă. A devenit prima femeie care cucereşte un titlu la şah şi e născuta în Uganda. Luase un titlu FIDE. Logic, în Katwe nimeni nu a înţeles nimic din toată povestea. Nu a avut cu cine să se bucure. S-a îngrijit doar ca frăţiorii ei să aibă mîncare în acea seară, s-a tras într-un colţ şi, acolo, singură, stingheră, şi-a sărutat aurul de la gît… Atunci şi-a stabilit noua barieră: să ajungă mare maestră… Dis de dimineaţă, trei domni, traşi la costum, i-au mai adus o diplomă. Pe ea scria: „Pentru cea mai tînără campioană de şah din istoria Africii!”. A dat o fugă pînă la misionari, a intrat pe net, a căutat. Wowwww, era cea mai tare dintre 1.032.532.974 de oameni. Populaţia Continentului Negru.
Vedetă din sah: filme, cărţi
Unii i-au spus ca şahul i-a schimbat viaţa. Că la New York se lansează cărţi cu ea. Că pe You Tube găseşti filme cu „Phiona Mutesi”. Că studiourile „Disney” i-au cumpărat drepturile pentru a face un film despre a sa viaţă. N-o interesează.
Deasupra patului tare, din Katwe, a scris, cu un marker roşu: „Şahul e al naibii de frumos încît să-ţi pierzi toată viaţa cu el”…Nu l-a cunoscut pe marele maestru olandez Hans Ree, dar tare-i place cum le zice…
Nu vă uitaţi pe fundal! Nu priviţi nici măcar tabla de joc! Ochii Phionei spun totul…
Visa? Stătea în faţa elevilor şi preda. În spate, o carte cu chipul ei. Nu, era realitatea