„Eu l-am omorît pe Messi!”

Marc Baiges i-a provocat prima şi ultima fractură lui Leo, pe cînd acesta abia îşi deschidea aripile. Astăzi îl admiră din faţa televizorului pe cel care „rade” record după record

Nu mai sînt nişte pici. Prinseră a se înălţa, […]

Marc Baiges i-a provocat prima şi ultima fractură lui Leo, pe cînd acesta abia îşi deschidea aripile. Astăzi îl admiră din faţa televizorului pe cel care „rade” record după record

Nu mai sînt nişte pici. Prinseră a se înălţa, alură de viitori bărbaţi. Numa’ unu-i pişpiriu. Şortul îl strînge la subraţ, tricoul îl jenează la glezne. Urcat pe-un ziar, bate-n 148 de centimetri… 13, poate 14 ani. Calendarul arată Făurar, 2001. Balonul poposeşte la cel cu 11 pe spate, undeva, pe extrema dreaptă. Jocul s-a-nchegat de cîteva secunde. Băiatul cu tricou de FC Barcelona scapă mingea în aut. O repunere banală, un tip blonzuliu care decide să trimită o pasă lungă, în adîncime. Atunci are loc ciocnirea. Pişpiriul pune osul. Între piciorul decarului şi minge apare un peroneu. Arbitrul nu dă nimic. Mogîldeaţa simte aşa, ca o pişcătură mai puternică. Dă să se ridice. Nu poate. Prima şi ultima fractură din cariera sa. Prima, care putea fi şi ultima.

Leo contra Messi
Ăl mic se intitulează Lionel Andres Messi. Pe piticul ăsta nu-l ştie nimeni. Mendy e vedeta trupei. Ăl mare e Marc Biages, poreclit… „Leo”. Ebre Escola Esportiva are meci cu varianta kinder a celebrei trupe catalane. Etapa a 27-a, grupa I, Liga Preferente Infantiles. Copiii se trag în poza de grup, cea dinainte de start. Leo, argentinianul, e genunchi lîngă genunchi cu Leo – catalanul. Primul are probleme de sănătate, nu creşte. Barcelonezii au acceptat să-i acopere factura de la farmacie, afacerea s-a iscălit pe un faimos şerveţel. Messi e la al doilea său meci pe pămînt iberic cînd suferă ruptură de peroneu. E dus de urgenţă la spital. Tatăl se ia cu mîinile de cap. Ştie că, în cele mai multe cazuri, asta pune capăt carierei. Una care începuse de 90 de minute. 90 plus cîteva secunde. Baiges află abia în vestiar. „Ce ziceţi că i-am rupt?”, ţipă…

Leziunea e aşa şi aşa. Adică fractura rămîne, dar e… reparabilă. Altele-s problemele. Familia stă într-un apartament cedat de club. Maria Sol, sora cea mică, nu s-a adaptat aici. Don Jorge, tatăl, vede cum toţi se întorc la Rosario, iar el rămîne la spital, alături de marea speranţă ce are stîngul în ghips, spînzurat de o greutate. Atunci îl întrebă: „Vrei să revenim acasă?”. „No, papa, yo quiero triunfar en el Barcelona!”. Punct.

Recuperarea, trei luni. Cîrje, dureri, tot tacîmul. Şi tot sezonul pierdut. „Era terminat, vă daţi seama, la vîrsta lui să simţi cum te apasă o greutate enormă, cu familie, cu probleme…”, îşi aminteşte Xavi Llorens, antrenorul de atunci. Însă, spre deosebire de Capel, viitorul star al Sevillei, accidentat şi el, care plîngea toată ziua, Messi se rezema de o cîrjă şi se uita la antrenamentele colegilor lui. O mică diferenţă, nu? Apoi, istorioara o ştiţi: în 2003-2004 trece prin toate etapele, ajunge sub nasul lui Rijkaard, care-l aruncă în luptă contra lui Mourinho, cu tot cu Porto-ul său, într-un „amical”. Capello anunţă faimosul: „N-am mai văzut un talent ca acesta de pe vremea lui Maradona la Napoli”… iar restul e poveste.

Drac mort şi raţă înecată…
Undeva, la 200 kilometri sud de Barcelona, un tînăr de 25 de ani îşi trăieşte, normal, viaţa. „Cu fotbalul n-a fost să fie!”, zice. E student la Fizioterapie, are o logodnică frumoasă. Seara, cînd FC Barcelona are meci, iese cu băieţii la o berică. Se uită cum Messi marchează în zece etape „legat”, cum doboară recordul „Bombardierului bavarez” Gerd Müller, cum adună „Baloanele de Aur” precum capacele de la sticlele de carbogazoase. Se uită şi zice doar atît: „Eu l-am ucis pe Messi. Dar ăsta, dracul gol, n-a vrut să moară! De-aia e cel mai bun!”.

Puţină lume ştie că Messi, cel mai bun jucător din lume, a fost la un pas să abandoneze fotbalul… înainte de a-l începe

Imagine de dinaintea meciului cu pricina. Messi e al cincilea din stînga, rîndul se jos. Lîngă el, în dreapta, celălalt…”Leo”

Legitimaţia de acum 11 ani a viitorului „Balon de Aur”