„Tunelul” ce l-a dus în Siberia

În 1920, Nikolai Starostin, viitorul fondator al lui Spartak Moscova, i-a dat, de două ori mingea printre picioare lui Beria. Cînd gruzinul a ajuns staroste la NKVD, l-a trimis, 10 ani, în Siberia!!!

În ’20, cînd tatăl le-a plecat la […]

În 1920, Nikolai Starostin, viitorul fondator al lui Spartak Moscova, i-a dat, de două ori mingea printre picioare lui Beria. Cînd gruzinul a ajuns staroste la NKVD, l-a trimis, 10 ani, în Siberia!!!

În ’20, cînd tatăl le-a plecat la Ceruri, i-a privit în ochi şi nu le-a dat voie să plîngă. El avea 18 ani, Alexei 16, Andrei, 12, iar, Petr, mezinul, doar 10. Le-a spus că se vor descurca, că sînt bârbaţi în toată puterea cuvîntului. Acum, se uita, ţintă, la reprezentantul Tribunalului Poporului. Pentru „încercarea de a introduce motive şi idei burgheze în sportul sovietic”, fuseseră condamnaţi, toţi, la 10 ani de muncă silnică în Siberia. Alexei, Andrei şi Petr, cu capetele plecate, ascultau sentinţa. I-a săgetat cu privirea şi le-a făcut semn să aibă coloană vertebrală. Era singurul care ştia adevăratul motiv, dar unica armă îi era un surs ironic.

A dormit în pat cu Stalin!
Pe 20 martie 1942 l-a „chemat” prima dată. Nikolai Starostin fondase Spartak Moscova, grupare ce se duela cu Dinamo, băieţii de la securitate, şi ŢSKA, Armata. Doi ani l-au plimbat prin toate beciurile, bătăi crunte. „Gulag” a scris pe el. În 1948, l-au anunţat că Stalin îl cheamă la telefon. A crezut că e o glumă. Era Vasili, fiul dictatorului, cel mai mare beţiv pe care-l putea avea omenirea. Ajunsese şef la Forţele Aeriene, îl dorea antrenor acolo. Dar Beria, marele criminal, veghea! Poliţia sa i-a dat 24 de ore să părăsească Moscova. Vasili l-a luat sub protectorat, au ajuns chiar să doarmă în acelaşi pat, cu un pistol sub pernă!!!

Într-o noapte, cînd Stalin numărul doi, rupt de beat, dormea, n-a mai rezistat. A sărit pe geam să-şi vadă familia. La 6.00 l-au săltat. Destinaţia? Maikop, Caucaz. Trezit, Vasili a încercat, din nou să intervinâ. Beria era la post. Exilat pe viaţă în Kazahstan!

Pe 5 martie 1953, Lumea a scăpat de Antichrist. Lavrenti i-a supravieţuit doar nouă luni. Fără sprijinul „Tătucului”, a fost executat pe 23 decembrie, pe cînd, în genunchi, cerea îndurare.

Starostin şi-a reluat viaţa. Dacă aceasta se poate reface după astfel de experienţe. Au început să-i recunoască meritele, a devenit antrenorul naţionalei URSS. În 1955 s-a întors „acasă”, devenind preşedinte la Spartak, „copilul” său. În 1989, cu şapte ani înainte de a se stinge, şi-a publicat memoriile. „Prin 1920, am jucat contra celor de la Dinamo Tbilisi. Beria evolua la ei. I-am dat ‘urechi’, de doua ori într-un minut. M-a ameninţat în timpul jocului. ‘O să am grijă de tine!’, mi-a spus. Nu l-am crezut. 20 de ani a ţinut minte şi m-a pedepsit. 10 ani de exil pentru un ‘tunel’. Un preţ cam mare, nu?”