Joseba, bascul

Etxeberria, jucătorul celor de la Bilbao, nu numai că va juca gratis în ultimul an, dar va dona unei fundaţii umanitare şi salariul minim pe…Primera Division

Ai lui aşa îl dăscăliseră de pe vremea cînd era un „chavalito”, în Elgoibarul […]

Etxeberria, jucătorul celor de la Bilbao, nu numai că va juca gratis în ultimul an, dar va dona unei fundaţii umanitare şi salariul minim pe…Primera Division

Ai lui aşa îl dăscăliseră de pe vremea cînd era un „chavalito”, în Elgoibarul natal. „Tată, noi ne tragem din neam de basci. Necuceriţi, niciodată, de nimeni. Prin Europa nu ni s-au găsit strămoşii, sîntem unici. Tari ca stînca, dîrzi, oameni cu capul pe umeri. Asta să ţii minte!”

Şi Joseba a ţinut. N-a fost un naţionalist convins, un extremist de genul „ce e dupa graniţele lui El Pais Vasco” nu există. În casă a vorbit euskera, dialectul local, dar la conferinţele de presă de la naţională a glăsuit în castellană, ca să înţeleagă tot ibericul.

A pornit la drum de la Real Sociedad, a ajuns la „Mondialul” Under-20 din Qatar, de unde a plecat cu o „Gheată de Aur” şi unde a fost coleg cu Raul, Morientes, De la Peña sau Salgado, apoi Athletic Bilbao a plătit peste 1.000.000 de dolari pentru el, un puşti de 17 ani!!! Atunci a fost prima dată cînd lumea l-a auzit jurînd: „Într-o bună zi, voi răsplăti acest gest!”

A renunţat la 2.105.000 euro pe an!
Timpul a trecut. 13 sezoane legate, peste 450 de partide jucate, la un vîrf de ac de Txetxu Rojo ori Angel Maria Iribar, legendele de pe „San Mames” cu cele mai multe meciuri. Echipa naţională, 53 de imnuri auzite, debut contra Romîniei, în noiembrie 1997, cu gol, apoi trei turnee finale jucate. În 2009 îi expira contractul cu „leii”. Aşa că în octombrie 2008 l-a rugat pe preşedinte să-l însoţească la o conferinţă de presă. N-a durat mult, deşi simţea un nod în gît, de emoţie. „Am decis să continuu aici încă doi ani, pînă în 2010 cînd voi aduna un deceniu şi jumătate. Pentru a răsplăti generozitatea acestui club, voi evolua gratis în ultimul sezon. Gratis!” Puţini, doar apropiaţii săi, şi-au adus, atunci, aminte de legămîntul din ’95…Nu era vorba despre criza financiară ce începea să lovească omenirea. Dacă se gîndea la asta, renunţa la o parte din bani, era de acord să i se reducă „averea”. Dar aşa…

Corect, înainte existaseră astfel de gesturi, gen Redondo la Milan. Numai că argentinianul avea genunchii plini de cartilaje de rechin, în timp ce „Extebe” puncta de 10-15 ori pe sezon. Ca să nu mai vorbim că primea 2.000.000 euro pe sezon.

Săptămîna trecută, cîrcotaşi, ziariştii spanioli au aflat că salariul obligatoriu pentru un fotbalist din Primera Division este de 105.000 euro pe an. Atunci, cum joacă gratis? Şi iar a trebuit să facă o conferinţă de presă. „Dacă am spus că nu iau nici un ban, aşa rămîne! Cei 105.000 euro vor pleca, prin intermediul celor de la Athletic Bilbao, către o fundaţie umanitară”, au fost vorbele sale.

Se născuse basc, ce naiba?