Doctorul ce rupe bara!

La 15 ani debuta pentru FC Barcelona cel mai tînăr jucător din istorie: Paulino Alcantara. Marca mai mult de un gol în fiecare partidă. Şuta cu atîta forţă încît frîngea lemnul! Făcea malarie, dar refuza să ia medicamente pînă […]

La 15 ani debuta pentru FC Barcelona cel mai tînăr jucător din istorie: Paulino Alcantara. Marca mai mult de un gol în fiecare partidă. Şuta cu atîta forţă încît frîngea lemnul! Făcea malarie, dar refuza să ia medicamente pînă cînd părinţii nu-i promiteau că-l lasă la fotbal

Se reazemă într-o mînă, pritocind finalul depeşei. „De aceea, iubite Paulino, te rog să te gîndeşti să revii la echipă. Suflarea noastră te aşteaptă, barcelonismul nu mai e la fel fără tine!”. „Da, am zis-o bine”, îşi spune şi trage semnătura. Hans-Max Gamper Haessing, Presidente del Futbol Club Barcelona…

…Peste mări şi ţări, departe, în Filipine, un băiat deschide, cu mîinile tremurînde, scrisoarea. Are undeva la 20 şi un pic de ani. A luat malarie. Gata! Rîndurile astea l-au convins. Va face cel mai nebun gest din viaţa sa. „Mamă, tată, vreau să joc fotbal. Să mă reîntorc la Futbol Club Barcelona! Altfel, nu iau nici un medicament. Semnaţi aici că mă lăsaţi, altfel o să aveţi de înmormîntat un copil!”. Oamenii n-au ce să facă, se sperie! Pun tocul pe hîrtie şi îi iau bilet de vapor. Doar dus!

Aşa începe cel de-al doilea descălecat al lui Paulino Alcantara la FC Barcelona. „Da”, o să spuneţi! „Un nebun de care n-a auzit nimeni, care făcea acte de bravadă cînd nici nu deprinsese a se bărbieri în răspăr, care juca foot-ball pe vremea cînd portarii aveau pieptene la şort, iar tricourile le deranjau gleznele”.

Primul, primul, primul
Alcantara a plecat la drum, în viaţă, în Filipine. La trei anişori, cînd lega prietenie cu domnişoara pelotă, Barça nu apăruse. Ajungea în Spania, locul de baştină al tatălui său. Pe 25 februarie 1912, la 15 ani, 4 luni şi 18 zile, într-o partidă din campionatul catalan, debuta, oficial, la FCB. Devenea şi aşa şi rămînea, cel mai tînăr jucător din istoria locatarilor de pe „Camp Nou” şi întîiul asiatic ce păşea pe gazon european! Un 9-0 sec, în care el puncta de trei ori, atenţie, pe un teren cu nocturnă, acum fix 100 de ani!!! Evolua numai cu o batistă albă la pantaloni, petrecută pe afară, cu care se ştergea de sudoare sau de nisip. Aşa l-a ştiut lumea, aşa a rămas tras în poze!

L-au rugat să se întoarcă
Pe la 1916, tatăl, ofiţer, a trebuit să se reîntoarcă la Manilla. A plecat şi el, cu familia. S-a îmbolnăvit de malarie. Joan Gamper, cel mai luminat preşedinte de club din toate timpurile, omul care a fondat trupa, i-a scris scrisoare. Că să se returneze. Că lumea nu mai e la fel fără el. Nu cu abureală, cu lacrimi de crododil. Aşa era: toţi îl doreau. Le-a forţat mîna părinţilor, s-a întors.

Tehnicianul de atunci l-a tras fundaş. Nu dădea randament. Fanii plătitori ai catalanilor, „sociosii”, au ieşit în stradă! A „urcat” acolo unde-i era locul. Colegii de vestiar, nume grele pentru acea vreme, „Paco” Bru Sanz, Jack Greenweel se jurau că „Nino” îşi dădea cu briantină înainte de a intra pe gazon, dar lovea atît de frumos, cu capul, mingea încît frizura nu i se modifica!

Un fotbalist a terminat o facultate! Şi nu era zidar!
S-a ţinut de şcoală. Stop! Un fotbalist? Da! Şi nu de oricare. A terminat Medicina. L-au cooptat în „La Roja”, echipa naţională. Într-o partidă contra Franţei, a şutat de la 35 de metri şi a rupt bara. Da, era putredă, da, nu se poate aşa ceva, e făcătură, dar, de atunci, omului i se spune „Rupe Ziduri!”. L-au băgat în lot, Olimpiada de la Anvers. Cînd au dat să plece, Paulino le-a zis, scurt: „Domnilor, nu merg! Am examen la facultate!”. „Nepoate, poate n-ai înţeles, discutăm despre Jocurile Olimpice!”. „Nu, e clar, n-aţi priceput voi: sînt student!”. „La Roja” a făcut rost de medalia de argint. El, de un „bine” la „Bacteriologie”.
S-a retras în 1927, la 31 de ani. Primul fotbalist din istoria omenirii care şi-a povestit viaţa cînd încă era activ. O duzină de sezoane la FC Barcelona. A devenit medic. Şi nu doar pe hîrtie.

A, scuze: 369 de goluri în 357 de partide oficiale. Un fleac!

Primele imagini cu Paulino la FC Barcelona, în sezonul competițional 1911-1912

Paulino cu familia. Mama şi tatăl care au trebuit să-l lase la fotbal pentru a nu-l vedea…mort!