Două kilograme de viaţă

Ce a trecut peste el: un război cu 4.700 de morţi, un uragan cu 1.800 decedaţi şi pagube de 81 de miliarde de dolari, o leucemie, o comă şi un dublu transplant de plămîn. 1.900 de grame de voinţă

[…]

Ce a trecut peste el: un război cu 4.700 de morţi, un uragan cu 1.800 decedaţi şi pagube de 81 de miliarde de dolari, o leucemie, o comă şi un dublu transplant de plămîn. 1.900 de grame de voinţă

„Unchiule, ţine pixul drept şi notează! Vezi că vorbesc repede, nu-i vina mea că n-ai iPad!”. Aşa a glumit toată viaţa. „Care viaţă, mă, că abia are 34 de primăveri prinse în buchet!”, o să spuneţi. Staţi olecuţă! Trageţi aer şi citiţi!

„Cinci ani de SEAL!”. Ştiţi, băieţii ăia de-ţi intră pe geam cînd tu nu le deschizi uşa. „70-80 de flotări pe zi, cu pauză, cam 140.000 de bucăţi per total, fără factură. „M-am cerut, singur, în Irak. Asta era în 2003. 23 de camarazi mi-au murit, vreo 10 numai lîngă mine. Toţi mă rugau să am grijă de familiile lor”… A ajuns, viu, acasă.

S-a stabilit în New Orleans. Katrina nu i-a lăsat în pace. Uraganul le-a distrus casa. Lui şi soţiei, Suzanne. Distrus am scris? Le-a ras-o de pe suprafaţa pămîntului! „Ne-am apucat de refăcut şi, cînd mai aveam de pus doar gresia, a sunat telefonul”.

Cum te anunţă că ai leucemie? DIRECT!
Oamenii ăia n-au timp de poveşti, ţi-o spun drept, că-s mulţi la rînd. „Aveţi leucemie! Trebuie să începeţi tratamentul chimio. Dacă găsim un donator de măduvă, bine, dacă nu…”. Ştiţi ce e aia chimio? Păr căzut, dureri groaznice, slăbire! El, care fusese un taur, ajunse un ţap! Iar telefon. „O femeie din Germania. Donator”. Celule stem, tot dichisul. „A fost o potrivire perfectă!”, aşa i-au glăsuit.

Da, dar doar pentru cîteva luni. Celulele albe ale nemţoaicei au fost mai puternice decît ale sale. Şi au pornit la atac. Ochii, pielea, gura, ficatul, intestinele, tot! A, şi plămînii, distruşi complet! „Eram atît de slăbit încît atunci cînd respiram mai puternic simţeam cum coastele îmi apasă organele!”

Comă profundă, două săptămîni. Nu mai putea merge. La o zi după ce i s-a spus că e groasă, Jarred McKinley, de 19 ani, a decedat. Transplant de plămîni. N-a ştiut de ce a murit. Doar i-a întîlnit mama. Iar aceasta, o parte din fiul său. Da, sună cam ciudat, dar asta e senzaţia…

Sportul după comă
Atunci i-a început viaţa! Da! Făcuse mult sport! S-a apucat de alergat! Da! După leucemie, după transplant de măduvă, după transplant de plămîni! Da! După comă! Medicii nu au numit chestia asta miracol. I-au spus doar „Voinţă”! 13,1 mile, Shamrock Half Marathon. În memoria lui Jarred s-a dus pe muntele McKinley, Alaska. L-a urcat la 11 luni de la transplant. De la dublu transplant! Primul din omenire care făcea lucrul ăsta. A început să adune bani, pentru a-şi ajuta semenii. „Eu alergam, scoteam tricourile la licitaţie. Alyssa Milano a sărit, prima, cu 20.000$. Am fost salvat, e logic să salvez”. A pus bazele unei fundaţii… Numele? „Jarred McKinley”. A fost sunat de o mamă care plîngea…
Nu participă doar la curse. Face antrenamente. Zi de zi. Apoi se duce la medici. „Eşti OK, poţi continua!”, aude. De fapt, e tot ceea ce-şi doreşte.

A trecut la… recorduri. „Uneori, mă mai dor. Toate! Efortul e prea mare. Dar uite cum gîndesc! Am fost sportiv, am devenit legumă. Am primit un plămîn de 850 de grame, deci cam două kilograme de viaţă. La 34 de ani, ce-ai vrea să facă Justin Legg? Să stea în pat şi să-şi scrie testamentul. Nu, unchiule, asta se face după 70 de primăveri. Şi să fiu al dracului dacă nu le apuc!”.

Ştirile curg. Acum 30 de zile a finalizat o nouă cursă. I-a crescut barba. S-a împlinit. E omul care aleargă cu plămînii altcuiva!

Justin (dreapta), în Irak, în 2003. Omul de lîngă el nu mai este…

Asta e realitatea, să nu ne ascundem. Aşa se „umblă” la măduvă!

Legg, cu soţia, bucuroşi că au dus la capăt o nouă cursă…