Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

”Regele” a fost Real

Pe 27 iunie 1990, cu 30 de ani în urmă, Gheorghe Hagi era prezentat drept noul jucător al celui mai galonat club din lume, pentru 4.000.000 de dolari. Rămânem cu această amintire. E greu de crezut că în perioada următoare un fotbalist de-ai noștri va mai ţine ”picurele” pe ”Bernabeu”...

Permalink to ”Regele” a fost Real
sâmbătă, 27 iunie 2020, 8:26

De la fereastra apartamentului său, don Ramon Mendoza, preşedintele lui Real Madrid, vede o mare de oameni. Nu se pleacă acasă, se cântă, unii glăsuiesc la microfon. Ştie câte ceva despre Revoluţie, dar parcă asta a fost cu vreo cinci luni în urmă, nu? E uns cu toate alifiile.

A vorbit cu cei de la Federaţia Română de Fotbal să-l cheme, niţeluş, la Bucureşti. Îl dorea pe Gică Hagi la echipă, dar ştia că vine turneul final al Campionatului Mondial din Italia, unde „Maradona din Carpaţi” urma să fie prezent. Acum, în mai 1990, preţul său era estimat la 4.000.000 – 5.000.000 de dolari. Dacă făcea o figură frumoasă la întâlnirea celor mari, iar cotele apelor creşteau? Aşa că venise în Oraşul lui Bucur, se găsise cu Gicanu’, iar acesta îşi dăduse acceptul.

Înainte de a ajunge pe plaiurile mioritice, Mendoza trecuse, olecuţă, pe la Silvio Berlusconi. Acesta fusese franc. AC Milan îl dorea pe român, dar, în acelaşi timp, se aştepta recuperarea lui Ruud Gullit. Cum medicii îl anunţaseră că olandezul va fi OK, italianul – bun prieten cu spaniolul – îl lăsase pe Gică să meargă la Madrid. Ca să n-o mai lungim, „Presi” împuşcase doi iepuri dintr-o singură deplasare.

Înlocuitorul lui Martin Vazquez
Cel mai galonat club din istoria omenirii cucerise ultimele cinci ediţii de campionat. Din 1985, fix de când era el patriarh. Faimoasa „La Quinta de El Buitre” – Sanchis, Michel, Butragueño, Pardeza şi Martin Vasquez – funcţionase ca la carte, 1989 – 1990 se încheiase cu cel de-al 25-lea titlu în Primera Division. Şi atunci?
Martin Vazquez e nemulţumit de contractul pe care-l are. După Hugo Sanchez, care lovise de 38 de ori, era al doilea golgeter – 14 bobiţe – al echipei ce adunase, în Primera, 107 reuşite! Mărim şi noi salariul, mai ales că Torino bătea la uşă? Dar Mendoza nu vrea să audă de aşa ceva. „Ne trebuie un înlocuitor”, spune el peste tot. Iar acesta e românul Gheorghe Hagi!

Ultimul meci Real Madrid fără Hagi (5 mai 1990, 5-2 cu Real Oviedo): Buyo – Chendo, Hierro, Sanchis (45 Tendillo), Solana (19 Esteban) – Gordillo, Martin Vazquez, Parra, Michel, Aldana – Hugo Sanchez. Antrenor: J.B.Toshack

Gicanu’ e prezentat pe „Santiago Bernabeu” pe 27 iunie 1990. Da, pare greu de crezut, dar sunt trei decenii de când Real plătea Stelei 4.000.000 de dolari. Terminaserăm, pe 25, Coppa del Mondo, o zi de pauză, apoi, declaraţiile: „Orice jucător din lume ar fi orgolios dacă ar evolua aici!”.

Cu 28 de ani în urmă, preşedintele Santiago Bernabeu îl dorise pe Gicu Dobrin, dar afacerea nu se perfectase. E întrebat dacă ştie despre „bisericuţele” din sânul echipei, dacă problemele economice ale grupării nu-l vor afecta: „Am venit să joc fotbal! Atât! A, şi să învăţ spaniolă!”, glumeşte. „Ai fost mai bun decât Maradona la turneul final?”, întreabă gazetarii. „Nu eu sunt cel care poate judeca acest lucru”, răspunde. Apoi, la treabă!

Debut la cea de-a 1.000-a victorie în Primera!
Hagi pleacă la drum, oficial, într-o duminică, pe 2 septembrie. Schuster şi Vazquez, „renegaţii”, sunt aplaudaţi de cei 60.000 de suporteri, chiar dacă nu evoluează. Românul lucrează la faza unicului gol, este victoria cu numărul 1.000 în Primera Division. Meciul e şters, „doar detaliile tehnice ale lui Hagi ies în evidenţă”.

Primul meci Real Madrid cu Hagi (2 septembrie 1990, 1-0 cu CD Castellon): Buyo – Chendo, Hierro, Sanchis, Tendillo – Gordillo, Michel, Hagi, Maqueda (70 Aldana) – Butragueño, Hugo Sanchez (Antrenor: J.B. Toshack)

Ceea ce a urmat se ştie. Hagi prinde, în două sezoane, 64 de partide, cu 16 goluri. Dar Real a intrat într-o pasă proastă, Barcelona face legea, patru ani, finalurile de campionat, cu Tenerife, sunt dezastruoase. Toshack pleacă, Di Stefano prinde… un joc, vine regretatul Antic, urmat de Leo Beenhakker ori Benito Floro. Nu e stabilitate pe banca tehnică, aşa că Gică acceptă să plece la Brescia, pentru 2.000.000 de dolari suma de transfer.

Doi ani de zile însă, avuseserăm un jucător la cel mai tare club din lume. Şi asta e ceea ce contează şi după trei decenii.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

Ilie (4 comentarii)  •  27 iunie 2020, 9:20

Da. Și după aceea la Barcelona. A fost un mare jucător. Dar vin din urmă Man și Coman. Ba chiar și Moruțan. Au stofă de Real. Dedigur, Real Madriz. Notă: Real Madriz este o echipă de mâna a doua din puternicul campionat al Republicii Nicaragua.

Petru Adrian (1 comentarii)  •  27 iunie 2020, 9:30

Foarte bun articol despre unul dintre cei mai mari sportivi ai noștri. Ivan Patzaichin este o legenda vie.

Parmezan (1 comentarii)  •  27 iunie 2020, 11:18

Imi placea sponsorul lui Real Madrid din acea perioada. Cotzaita cred ca era numele unei case cu lumini rosiatice, dintre acelea pentru barbati maturi, care beau bere amara.

B-A-C-H (3 comentarii)  •  27 iunie 2020, 11:19

În pofida eternilor nemulțumiți, Hagi a jucat foarte bine și la Real, și la Barcelona. Motivele pentru care nu a rămas mai mult la aceste cluburi sunt altele.

constantin (16 comentarii)  •  27 iunie 2020, 11:51

Foarte bun comentariul. Felicitări!

tindala (1 comentarii)  •  28 iunie 2020, 6:36

Alte timpuri!Inca nu venise pandemia numita eufemistic...globalizare!Pe langa asta,Hagi a avut si noroc!La Real Madrid l-a dorit antrenorul,care era...iugoslavul Antici!Iar la Barcelona, l-a dorit vedeta echipei, care era...bulgarul Stoicikov!Impresariat de firma... fratilor Becali!Apoi in Italia la Brescia, l-a dorit antrenorul!Care era... Mircea Lucescu!In rest...Asa e,e de domeniul utopiei ca vreun jucator- care a invatzat fotbalul in acest...teritoriu,sa joace la vreo echipa de faima lui Real Madrid, sau a Barcelonei!

adriwn (1 comentarii)  •  28 iunie 2020, 9:29

Indiferent de laudele care se aduc lui Hagi,cel mai mare fotbalist roman ramane tot DOBRIN.

catalin (1 comentarii)  •  28 iunie 2020, 15:57

Hateri ***.Ati realizat vreunul ceva,nu neaparat in sport?Retoric intreb,ca ma mir sa se sinchiseasca vreunul macar sa se gandeasca la situatia lui.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

emi (1 comentarii)  •  28 iunie 2020, 16:15

merita respectat si apreciat pentru faptul ca a jucat la Real Madrid si la Barcelona, dar sa fim sinceri, nu a fost un jucator care sa scrie istorie pentru aceste 2 echipe, a fost doar un jucator care a trecut pe la cele doua ''superputeri'' gen Kovacic sau Hleb la Barcelona. Hagi a scris istorie la turci pentru Galatasaray

iulian (2 comentarii)  •  29 iunie 2020, 10:18

Hagi trebuie respectat pentru profesionalism și pentru dragostea de fotbal.A fost un jucător dedicat acestui sport.A dăruit spectatorilor fotbal de calitate.În ultimii ani de activiate a fost chiar magistral.Să ne trăiești,mărite Rege!

ovialex23 (4 comentarii)  •  29 iunie 2020, 13:32

Si cind te gindesti ca in urma cu 20 de ani, acolo ar fi putut juca DOBRIN ...!

Comentează