Muritorul iubit de toţi zeii

Se născuse în Nazaret, crescuse între arabi, jucase în Israel. Apoi, cu Steaua lui David pe paşaport, antrenase Palestina. Povestea unui om pentru care frontierele n-au existat!

Ploua. Mărunt. Ca nişte lacrimi. Cerul plîngea după el. În jurul gropii […]

Se născuse în Nazaret, crescuse între arabi, jucase în Israel. Apoi, cu Steaua lui David pe paşaport, antrenase Palestina. Povestea unui om pentru care frontierele n-au existat!

Ploua. Mărunt. Ca nişte lacrimi. Cerul plîngea după el. În jurul gropii se aflau israelieni. Şi palestinieni. Şi creştini. Şi musulmani. Şi druzi. Şi…

Se stinsese cu trei zile înainte. Tumoare cerebrală…

Toţi îşi aduceau aminte prima zi. Stătea cu mîinile la spate şi îi aştepta. Erau 12. Fiecare cu un tricou de culoare diferită, cu sandale în picioare. I-a întrebat, aşa, uşor ironic: „Nu sînteţi fotbalişti, n-ar trebui să purtăm ghete şi echipament de aceeaşi culoare?”. „Ba da, dar nu avem altceva acasă”…

S-a suit în maşină, a băgat 30 de kilometri, a ajuns la Skahnin, la 30 de kilometri de Nazaret. Se ştia cu nişte bogătaşi de pe aici. I-a transformat în sponsori. A făcut rost de bani, le-a luat tricouri, crampoane, şorturi cu şiret. Echipament palestinian cu gologani israelieni! Stop! Aici e ceva necurat, o greşeală. Termenii aceştia nu se pot lipi nici măcar într-o propoziţie! BA DA!

Ca fotbalist, n-a rupt gura tîrgului. Jucase cu „naţionala” olimpică a Israelului preliminariile pentru Los Angeles, în 1984. Nu se calificase, dar lumea l-a reţinut drept primul fotbalist arab care evoluase la o trupă din prima divizie din Israel. Trecuse pe antrenorat. La început, trupe micuţe, din comunitatea arabo-evreiască: Bnei Sajnin, Shfar Am… Cînd ajunsese cu Maccabi Ahi Nazaret în Primera, lumea începuse să se întrebe ce e cu el.

„Pentru mine, toţi sînt fotbalişti!”
În 1999, FIFA a născut „naţionala” statului Palestina. Ricardo Carugati, argentinianul, antrenorul, n-a stat mult pe acolo. N-avea chef de muncă. El, Azmi Nasser, s-a băgat! Aşa a început povestea. Pentru a putea lucra în Fîşia Gaza, avea nevoie de un permis special. Purta paşaport israelian, era născut în Nazaret, crescut între arabi, înălţat copăcel în rit creştin, căsătorit cu Ruthy, o evreică din părinţi creştini. Permisul ăsta se dădea doar unor militari sau celor ce făceau acte umanitare. Evreii au făcut o excepţie. A ţipat la ei. „Pentru mine nu există împărţeală rasială sau religioasă! Am jucat alături de arabi, de evrei, de albi, de negri, de musulmani. Pentru mine, toţi sînt fotbalişti!”. I-au dat patalamaua. Avea nevoie şi de un permis palestinian. Vă daţi seama cum s-au uitat ei la un arab, născut la Nazaret, care cere ţidulă palestiniană avînd pe paşaport Steaua lui David? „Repet! Eu antrenez fotbalişti!”. I-au dat ce avea nevoie!

Locul trei la Panarabe
S-a apucat de treabă cu băieţii în tricouri colorate şi sandale. I-a dus la Jocurile Panarabe. Locul trei. După 1-0 cu nişte fotbalişti din Dubai, au dat titlul „Refugiaţii au cîştigat contra milionarilor”.

Ştia că luptă contra sistemelor, contra tuturor. În Israel îl arătau cu degetul. Era un dement care lucra pentru cei care le aruncau autobuzele cu copii în aer. În Palestina era un criminal ce provenea dintr-o ţară unde erau ţinuţi conaţionalii care-şi cereau libertatea. Nu-l interesa. Într-o zi a venit la antrenamente, chiar înaintea unui joc important cu Hong Kong-ul, pentru CM 2002, cu o hartă a regiunii. A rupt-o în faţa lor, urlînd: „Rahatul ăsta e doar pe hîrtie, clar?! În rest, sîntem oameni!”. Au învins…

Baza de selecţie era mică. Teritorii puţine şi alea ocupate, pline de ziduri, bombe, atentate. De unde să faci rost de oameni cu care să mergi la un Campionat Mondial? A intrat pe net. A văzut că prin 1920, nişte imigranţi palestinieni ajunseseră în Chile. Fondaseră Club Deportivo Palestino. A zburat acolo. Peste 20 de zile, „naţionala” avea jucători precum Hernan Cataldo, Francisco Altura, Bruno Rojas sau Leo Zamora…

Bip, bip, biiiiipppp…. Aparatul s-a încăpăţînat să nu-i mai redea viaţa. S-a stins în martie 2007. Lîngă groapă s-au adunat toate naţiile pămîntului. Pe toate le antrenase. Fusese omul care nu pricepea nimic din ceea ce înseamnă frontiere, ce înseamnă Gaza ori Cisiordania, ce înseamnă druzi, creştini ori cu Steaua lui David în frunte.

De aceea zeii îl iubiseră.

Fotbaliştii palestinieni treceau, zilnic, în drum spre antrenamente, pe lîngă astfel de „picturi”. Antrenorul nu voia să audă de ele!