„Am cunoscut cel mai mare beţiv din Univers! Eu eram!”

Christian Ziege povesteşte despre râuri de alcool, despre moarte, despre viaţa de fotbalist, dintre munţii austrieci. Fostul jucător de la Bayern, fost campion european, a decis să-şi pună ordine în viaţă şi s-o ia de la capăt, cu o echipă de liga a treia

„Am băut tot în seara aia. Şi apa din acvariu. Am dormit fix între pat şi baie, dar, ce rugăminte am, nu mă întreba cum naiba am ajuns acolo, pentru că habar nu am cum am nimerit casa! Ca să vezi chestiune: a doua zi de dimineaţă, antrenorul nostru ia un taxi. Ăla, şoferul, se jură pe copilaşii lui că nu a văzut om mai «varză» până atunci. Îi spune lui Mister că a dat peste cel mai mare beţiv om din Univers. Descriere. Un tip înalt, neamţ, năltuţ. Ăsta, săracu’, zice: «Doamne, e fundaşul meu, e starul meu»!”.

Povestea curge într-un peisaj idilic. În spate, munţi, aer curat, văcuţe care pasc ca-n reclamele la lactate. „Până să ajung aici, vieţuiam la Mallorca. Program: ne trezeam, înotam, ne apucam de băutură, după aia iar beam şi ne culcam. Fiul meu, care era jucător de baschet, a prins un contract, aici, în Austria. Când am venit să vedem ce şi cum, mi-au propus să antrenez echipa de fotbal. Mi-a plăcut, am acceptat!„.

„Pereţel” cu Zidul Berlinului
Tipul din faţa reporterilor de la Daily Mail vorbeşte cât se poate de serios. Se intitulează Christian Ziege, e neamţ şi are poveşti cam cât pentru cinci cărţi. N-a fost păduche flauşat, din contră! 185 de meciuri la Bayern München, 39 la AC Milan, apoi Boro ori Liverpool. Campion european cu Germania, în 1996.

De fotbal s-a apucat în faţa Zidului din Berlin. „Casa mea, o stradă mică şi el! Toată ziua jucam «Pereţel» contra lui. Dacă o dădeai peste, sănătate! De aia trebuia să te concentrezi, să-ţi ajustezi tirul”. Din ’90 în ’97 a obosit mingea la Bayern München. „Cred că aici am demonstrat că pot fi fotbalist. Apoi Milan şi Middlesbrough. Trăiam într-un cartier mic. Tată, aici erau numai pub-uri, zău! Cultura alcoolului era nouă pentru mine. După antrenament, pac, la băutură. Consumam până la miezul nopţii. Totul era prea rapid!”.

A trecut la Liverpool, apoi la Tottenham. Schimbă macazul, uită de băutură. „Aici am fost la juma’ de oră de moarte. Piciorul meu era dus. Muşchiul se umfla şi se tot umfla, dar eu nu voiam să aud de spital. Ţin minte clar, cu detalii. Era un Boxing Day, 26 decembrie. Cum dracu’ să merg la doctor de Crăciun? Dar soţia a a insistat, aproape că a urlat la mine. Medicii mi-au zis că sângele se adunase sub două «mantii», sub pielea mea. Acolo se strângea. N-am apucat să mă sui pe targă, mi-am pierdut cunoştinţa, de la presiunea prea mare. M-au tăiat, m-au operat. Mi-a rămas, aşa, ca o gaură imensă, ce acum nu-mi dă voie să mă mişc bine. Dar am scăpat cu viaţă. 30 de minute întârziere şi picior amputat. De la 31 de minute în sus”… Zice asta şi se uită spre cer.

Linişte de liga a treia
După 396 de partide şi 68 de goluri în ligile cu ştaif, după 72 de partide la naţionala Germaniei, cu care a prins şi un loc doi, la Campionatul Mondial din 2002, a decis că e vremea să se lase. S-a apucat de antrenorat. Mai întâi, Borussia Mönchengladbach, locul unde evoluase ultima dată. Apoi, Arminia şi Germania cea mică. SpVgg Unterhaching şi ceva exotic, Ratchaburi Mitr Phol, în Thailanda. A semnat pe 27 decembrie 2017, a plecat pe 19 februarie, anul următor, de comun acord. Două meciuri din noul sezon, atât stătuse pe bancă.

Simţea că a obosit. Băuse fluvii întregi, miliarde de nopţi nedormite. Într-o seară, în bucătărie, soţia l-a privit în ochi şi i-a spus doar atât: „Ai 46 de ani! Ce vrei să faci din viaţa ta?”. Pare filosofie, dar a fost momentul „trezirii”. Când cel mic a primit oferta, a mers la Pinzgau. S-a speriat, la început, că e prea multă linişte. „Cea mai bună decizie! Trăiesc în munţi şi antrenez jucători plini de ambiţie. În plus, l-am convins pe Alessandro să lase baschetul, să treacă la fotbal!”.

Asta-i tot. Ba nu! Jurnaliştii zic să întrebe şi ce fel de antrenor e. Răspunde Harald Empl, un băiat din trupă: „Exersam loviturile libere şi nu dădeam niciun gol, niciunul dintre noi. A pus mingea jos, a tras şi a nimerit, din prima, bara. Ştim că a avut acea accidentare, e clar că nu mai poate alerga, abia merge, dar ce pase dă”…

* Sursa: Daily Mail