De la ruşi vine lumina

Unul dintre cei mai mari trişori din istoria Olimpiadelor, Boris Onişcenko, avea un buton pe spada cu care îşi comanda, singur, punctele. Unii zic că a ajuns în Siberia. Alţii, că a fost uns căpitan. În KGB Nuuu, e clar, […]

Unul dintre cei mai mari trişori din istoria Olimpiadelor, Boris Onişcenko, avea un buton pe spada cu care îşi comanda, singur, punctele. Unii zic că a ajuns în Siberia. Alţii, că a fost uns căpitan. În KGB

Nuuu, e clar, ce dracu’, a văzut bine! Nu, nu are cum să greşească! A stat cu ochii geană pe rusnac! Nu l-a atins pe Adrian Parker, coechipierul său, şi, cu toate acestea, becul s-a aprins! Ce naiba? Îl ştia pe Boris, îl văzuse deseori în cele două camere de antrenament, dar asta era prea de tot. Cît de rapid să fie? Trebuia să facă ceva. Cum a coborît de pe planşă, după ultimul asalt, a urlat la el. „Adrian, nu ştiu ce se petrece, dar ceva e necurat. Mă laşi pe mine!”.

Şi Jeremy Robert „Jim” Fox, căpitanul de pentatlon modern al echipei Marii Britanii, urcă treptele. „În gardă, sînteţi gata, porniţi!” Boris, rusul, fandează. Ochii „Vulpii” nu se duc spre el, ci spre vîrful floretei. Să fi fost 10, poate 15 centimetri pînă la combinezon. Şi, cu toate astea, da, pare greu de crezut, dar, da, becul s-a aprins! Nu mai poate vorbi, urlă către arbitru. „Imediat să-i confiscaţi arma, imediat!”. Peste 2.500 de oameni aflaţi la Universitatea din Montreal se crucesc. În spatele mînerului stă, ascuns, un mic buton galben! Unul dintre cei mai mari trişori din istoria Olimpiadelor este prins!

Cum a fost trădat Coubertin
Boris Onişcenko nu era un oarecare. Făcuse parte din echipa URSS care, în 1968, în Mexic, cucerise argintul. Peste patru ani, aurul. Acum venea cu şanse mari la Olimpiada de la Montreal. Pentatlonul modern fusese zămislit de Pierre de Coubertin, baronul. Călărie, scrimă, tir, înot şi atletism. Băieţii de aici erau „adevăraţi”, căliţi pentru multe. După primul tur, ruşii se aflau pe locul patru, în spatele englezilor. Lupta era strînsă, Războiul Rece domina tot. Comuniştii se străduiau să-şi demonstreze supremaţia în faţa imperialiştilor. Şi viceversa.

Onişcenko a dat nas în nas cu Parker, unul dintre cei trei supuşi ai Reginei. Boris era fin, anunţat drept favorit, aşa că de fiecare dată cînd puncta, nimeni nu se mira. Cu excepţia lui „Jim” Fox, hîrşit în astfel de povestioare.

Cînd arbitrul i-a cerut arma, Boris a predat-o, dar n-a avut curajul să-l privească în ochi. Orice copil de ţîţă ştia că pentru a puncta, trebuia să închidă un circuit. Mai pe înţelesul tuturor, becul se aprindea cînd vîrful floretei atingea adversarul. Ei bine, Onişcenko, ofiţer KGB între două antrenamente, vorbise cu nişte tovarăşi de la departamentul „Speciale”. Un mic buton, apăsat cînd trebuia, făcea minuni. Traducere. Rusul putea puncta doar printr-o apăsare, cînd poftea. Circuitul nu mai trebuia să se închidă, îl închidea el!

Lacrimi de crocodil
I-au permis să continue lupta, dar cu altă armă, netunată. L-a învins clar pe Fox, aşa că lumea s-a întrebat la ce i-o fi trebuit şiretlicul? Toată echipa URSS-ului a fost descalificată, iar rusnacilor li s-a trimis un document oficial, la Moscova, prin care organizatorii se arătau surprinşi de astfel de practici. Kremlinul a reacţionat imediat, anunţînd că tovarăşul Boris Onişcenko, care făcuse de rîs Partidul Comunist al Uniunii Sovietice şi doctrinele clare, trasate cu prilejul Olimpiadei, fusese demis din Armată şi trimis în Siberia, la antrenamente de floretă. Mai mult, „Izvestia” preciza chiar că echipierii „naţionalei” de volei, prezenţi la Montreal, şi scîrbiţi de gestul aşa-zisului lor camarad, precizaseră că dacă-l prind îl aruncă pe geam.

Corespondenţii agenţiilor occidentale acreditate la Moscova puteau băga mîna în foc că auziseră cum Onişcenko, după această ispravă, fusese avansat căpitan în KGB. Dar nimeni nu putea jura că e aşa…

Onişcenko, devenit, după Montreal, „Boris, trişorul”, îşi face bagajele. Montrealul nu crede în lacrimi

Sergentul Jim Fox (în maşină, cu braţul stîng ridicat), singurul care a mirosit manevra. Echipa Angliei avea să cucerească titlul olimpic