Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Cel mai săritor băiat din lume

Dick Fosbury a inventat săritura în înălţime modernă. A luat un aur olimpic, apoi s-a făcut inginer, la 25 de ani. N-a acceptat să fie, niciodată, erou

Nu dorea să facă asta. Intrase în sala de conferinţe şi numărase. […]

duminică, 29 aprilie 2012, 8:42

Dick Fosbury a inventat săritura în înălţime modernă. A luat un aur olimpic, apoi s-a făcut inginer, la 25 de ani. N-a acceptat să fie, niciodată, erou

Nu dorea să facă asta. Intrase în sala de conferinţe şi numărase. Scurt. 20, poate 25 de rînduri, cu cîte 20 de oameni pe fiecare. „Doamne, peste 400 de ziarişti adunaţi doar pentru mine”, îşi spusese. Apoi se întrebase: „De ce, cine naiba sunt eu?”

Da, chiar aşa, cine era?
Prin 1960, pe la vreo 13 ani, se apucase de atletism. Săritura în înalţime, chestia aceea cu bară urcată la peste doi metri şi saltea după ea. Moda „forfecării” picioarele era pe final, apăruse altă şoricărie. Îţi luai avînt, treceai un picior peste ştachetă, corpul, apoi celălalt picior, dar cu faţa la burete, nu cu spatele. Se chinuise de un infinit de ori şi nu-i ieşea. Orice puşti cu pretenţii de vîrsta sa, lăsa băţul intact la 1,54 metri, înălţimea standard dacă vroiai să scoţi o domnişoară la un suc. La el nu mergea. Încercase cu „foarfeca”. Măiculiţă, de cîte ori se trezise cu bara în cap! Trecuse la „straddle”. Se săturase să se lovească în bărbăţie.

A tratat bara cu spatele!
Dar nu dezarmase. Seara, cînd ceilalţi plecau, rămînea, singur, pe pistă. Îi era ruşine să nu-l vadă careva. Se concentra, număra, descrescător, pînă la 15, vreme în care se mişca de pe un picior pe altul, calcula paşii şi…la treabă! Dar nu oricum, ci cu spatele. Adica „bătea”, se arcuia, sărea, cu faţa la cer, se unduia deasupra bării şi-şi trăgea picioarele. Asta era!!!

L-au „mirosit” şi-au chemat presa. L-au tras în poze. Era 1963, cum să nu-şi aducă aminte, cînd toată America a putut citi „Cea mai nebună săritură din lume!” I-a lăsat în pace şi a urcat ştacheta. 2.00, apoi, 2.10, apoi…

L-au luat la Olimpiadă, Mexico, 1968. Numărul 272, USA pe piept. Peste 2.20 au trecut numai trei. El, Valentin Gavrilov, rusnacul, şi „fratele” Ed Caruthers. La 2.20, Vali, nema, Ed din a doua. A ajuns în finală. Caruthers n-a putut. La ultima încercare a sa, a făcut ceea ce ştia. A început să numere. „15, 14, 13”. Stadionul se întreba. „Oare ăsta mai sare azi sau şi-a luat liber?” Lumea întreagă privea un slăbănog de aproape doi metri, cu un adidas alb şi unul albastru cum se pregăteşte să sară. Şi a sărit!!! 2,24 metri, campion olimpic cu încercarea aceea, „comică”, cu spatele la bară!!!

Omul acesta schimbase soarta atletismului. Folosise pantofi de sport light şi adoptase o nouă tactică. Pentru curioşi, la München, din 40 de săritori, 28 aveau să o facă după metoda sa!!!

S-a retras după aceea
Nu era un erou, ci doar un tip care inventase ceva. Nu degeaba dorea să se facă inginer. Nu doborîse recorduri mondiale, nu-i luase faţa lui Bob Beamon, doar trecuse o ştachetă. Aşa credea el. Nu putuse să se califice pentru 1972. Se retrăsese. Un fel de „Veni, vidi, vici!” De atunci, însă, faţa sportului se schimbase.

…Intrase în sala de conferinţe şi numărase. Scurt. „15,14, 13”. Descrescător. Ca atunci, pe „Olimpico Universitario”. „Acum un an de zile, în martie 2008, am fost diagnosticat cu tumoare vertebrală. S-a încercat scoaterea ei, dar, pentru că era prea aproape de şira spinării, s-a trecut la chimioterapie. Care a dat roade”. N-apucă să termine. Cei 400, poate mai mult, sunt în picioare şi aplaudă.

Omul, cu şapcă pe cap – chimioterapia nu e prietenoasă deloc -, nu plînge. Doar numără. Pe fundal, un retroproiector „curge”. „Mexico, 1968, săritura Fosbury!”
El e! Dick Fosbury! Fără lunganul de 21 de ani, „cel mai săritor băiat din lume”, atleţii şi-ar fi forfecat, poate, şi astăzi picioarele…

dick1_mare.jpg
Astăzi, pare o săritură banală. Acum 50 de ani, însă, era o noutate

dick2.jpg
N-a plecat de tot din sport. Dick, în centru, în mijlocul atleţilor americani pe care-i pregăteşte

Comentarii (21)Adaugă comentariu

Nicolae Petre Mihai (11 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 10:28

Fara cuvinte, ca sunt de prisos. Am invatat despre sport din articolele acestea de mii de ori mai mult decat oriunde altundeva. Domnule Oprisan, ascultati-ne ruga si reuniti toate aceste intr-o carte sa ramana pentru eternitate.

daniel (1 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 11:12

Felicitari! Putini reusesc sa emotioneze astazi cu articole din sport. TU POTI!

adi_stelistul (20 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 11:29

In gimnastica sunt multe elemente care poarta numele unor gimnasti (de saritura Tsukahara a auzit, cred, toata lumea). In atletism doar Fosbury are onoarea aceasta. Ma intreb cat ar fi sarit Iolanda Balas (care folosea cea mai invechita tehnica, „foarfeca”) daca ar fi stiut de stilul lui Fosbury. Totusi, in ciuda evidentului avantaj, stilul, zis „flop”, n-a convins pe toata lumea. Ultima mare campioana a „preistoriei” sariturii in inaltime, Rosemarie Ackerman, folosea inca, la 10 ani dupa Mexico, asa-zisa „rostogolire ventrala”, cu care a si reusit prima saritura de 2 metri in proba feminina. Dupa Ackerman insa toti saritorii in inaltime au trecut la noul stil.
Chiar daca n-a depasit bariere istorice, Fosbury a intrat in istoria atletismului. Si va ramane definitiv acolo.

GOLOMBIOSCHI ILIE (6 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 12:40

Inventatorii, inventatorii adevarati, merita totala apreciere din partea tuturor oamenilor adevarati. Ei au dus greul progresului uman, il duc si il vor duce, fiind postamentul pe care s-au inaltat si se vor inalta toate celelalte creatii umane, carora munca le da forma finala a zilei de azi, a zilei de maine. Fosbury in lumea sportului este un exemplul viu si peren al acestor cugetari.

moromete7 (45 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 12:50

orice cuvant e de prisos vis-a-vis de articol,sau de articole in general…..epitetele le-am epuizat deja….trebuie sa trec la cele in engleza sau italiana…..
FELICITARI NEA’ OPRISAN!!!

blue (1 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 12:51

respect. f bune articole

sorin (10 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 13:37

Frumos ! N-am stiut !

fabregas (4 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 13:59

Saritura ventrala ajunsese oarecum la o limita, progresul era greu de facut. Valeri Brumel, despre care iti sugerez sa scrii un memento, o adusese aproape de perfectiune, ca tehnica evident. Fosbury a fost cu adevarat o revelatie atat pentru public dar mai ales pentru specialisti care au preluat acest stil si l-au impus generatiilor urmatoare. Daca am fi „copiat” la liceu acest procedeu am fi fost dati afara de la ora de sport in 68′. Interesant ar fi fost sa aflam cine l-a antrenat in acest stil ori a fost autodidact?

Raul Rapid (1 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 19:03

Felicitari Catalin :); scrii niste articole de pus in rama.

doru (26 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 19:33

salut.mersi.

NeluAntonescu (11 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 23:11

O sugestie: Un articol la fel de frumos si bine documentat despre Roger Bannister si „The 4 minute Mile”, o bariera ce parea mult peste limitele umane si despre care s-a crezut mult timp ca nu va fi vreodata doborata. Si depre toti cei care au reusit ulterior sa alerge mila sub 4 minute, in serie, imediat dupa incredibila realizare a lui Sir Roger.

NeluAntonescu (11 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 23:27

Mr. Oprisan, desi departe de tara sunt un mare fan al articolelor dvs. pe care le citesc cu mare placere. Din pacate am descoperit Blog-ul dvs. de numai cateva saptamani. Daca-mi permiteti, am o alta sugestie: un articol la fel de bun despre Buster Douglas vs. Mike Tyson in Tokio, probabil cea mai mare surpriza din istoria sportului mondial.

haoscalm (1 comentarii)  •  29 aprilie 2012, 23:32

Felicitari! Pe acest site gasesti oameni cu cultura sportiva si nu circari ca in alta parte. Va multumim ptr acest momento, din aceste articole noi si chiar cei tineri, copiii ar putea sa invete.
Tineti stacheta sus, tot asa ca Flosbury!
Asteptam si alte articole interesante.

Bibi (213 comentarii)  •  30 aprilie 2012, 9:02

Catalin, multumesc !

VALERIU (28 comentarii)  •  30 aprilie 2012, 14:02

Bravo, Catalin! Astept cu nerabdare articolele tale si ma emotionez de fiecare data, atat datorita stirilor, cat, mai ales, datorita stilului tau de a te exprima. Felicitari tie, dar … si domnului Ricu!

Octavian (2 comentarii)  •  30 aprilie 2012, 23:04

Catalin, esti absolut fabulos cu articolele astea. Ti-am citit pana acum toate articolele. La mine esti in top 5 jurnalisti sportivi! Felicitari si tine-o tot asa!!

freshu (32 comentarii)  •  1 mai 2012, 19:05

unic

Cornel Gheghesan (6 comentarii)  •  2 mai 2012, 13:23

Ca de obicei. Super articolul !

DD (2 comentarii)  •  4 mai 2012, 14:34

Jos Palaria !

nickady (4 comentarii)  •  8 mai 2012, 1:08

da,treaba cu forfecarea picioarelor ie nasoala tare pt. ca poate produce o spuma organica extrem de daunatoare care poate duce la sterilitate la barbati si la o esenta de o nedorita repulsie fata de femeile care o practica.ce bine ca nea mai dick fosbury cu toate ca incalta papuci gen:opinca si papuc a brevetat saritura ventrala si ne-a salvat ca specie caci altrimentri noi nu stiu zau cum am fi reusit sa ne acopulam ,poate in contumacie fara benedire de la brevetum of dickum

Golombioschi Ilie (2 comentarii)  •  9 mai 2012, 8:30

Multi se dau destepti, pacat ca sunt prosti, caci altfel am trai si noi mai bine, mult mai bine.

Comentează