75 de ani printre stele

Conrad Anker a fost cel care l-a descoperit pe George Mallory, celebrul alpinist britanic dispărut pe Everest. N-a stabilit dacă acesta ajunsese, ori nu, la 8.848 de metri în 1924. Dar a adus linişte într-un suflet…

„Da, am găsit şi […]

Conrad Anker a fost cel care l-a descoperit pe George Mallory, celebrul alpinist britanic dispărut pe Everest. N-a stabilit dacă acesta ajunsese, ori nu, la 8.848 de metri în 1924. Dar a adus linişte într-un suflet…

„Da, am găsit şi un pulover. Din bumbac. De la Junior Stores. Senzaţional cît de bine s-a păstrat eticheta! Over”. „Altceva? Over”. „Un fular, cred că era un fular”… Păcănele specifice unei transmisiuni walkie-talkie. „Mă auzi? Conrad, mă auzi?”. „Da, te aud… Stai, stai puţin… Cred că e vorba despre George Mallory. L-am găsit pe George Mallory!!! Oh, Doamne, cineva să-mi spună că e adevărat!”.

E una dintre acele ore astrale ale omenirii de care vorbea Stefan Zweig. De fapt, minut astral. Mai exact, secunde. Un alpinist camuflat în roşu se lasă în genunchi, coboară gluga, deşi sînt minus 18 grade, îşi face cruce. În faţa sa, la 20 de centimetri e cadavrul lui George Mallory. Celebrul alpinist britanic dispărut în 1924 şi negăsit de nimeni. E 1 mai 1999, 8.160 de metri, drumul spre Everest. 75 de ani printre stele…

Ce s-a petrecut cu camera foto?
În anii ’20, englezii şi-au pus în cap să cucerească Acoperişul Lumii. La a treia expediţie, George Mallory şi prietenul lui, Andrew „Sandy” Irvine, au jurat că vor reuşi. Reporterii l-au întrebat de ce vrea să se ia la trîntă cu Everestul. „Păi, dacă tot e aici…”, a venit răspunsul.

Ultima oară au fost văzuţi pe 8 iunie 1924. Plecau la cucerit ceea ce părea de necucerit. Mallory avea la el o cameră foto. Curios, trebuia să tragă cu ea imagini, dar să o lase acolo, în vîrf, drept dovadă. Nu s-au mai întors, niciodată. „La 12:50 i-am văzut cum se ajutau să suie. Apoi, ceaţa i-a luat la ea”. Vorbele lui Noel Odell. Ultimii ochi care i-au văzut… Atinseseră ori nu cel mai înalt punct de pe Planetă? George devenise primul om pe Chomolungma, cu aproape 30 de ani înaintea lui Sir Edmund Hillary? Făcuse acele poze şi dacă da, unde era camera?

Misterul n-a mai putut fi dezlegat… Nişte şerpaşi anunţau că au zărit doi oameni albi urcînd mai sus decît ei… Pioletul lui Irvine fusese găsit, pe la 1933, aproape de vîrf… Dar nu în vîrf…

Părea că doarme la peste 8.000 de metri…
Conrad Anker l-a zărit. Nu ştia ce e acolo. Aerul uscat şi temperaturile joase conservaseră perfect. Era cu faţa în jos, cu mîinile în poziţia omului care se predă. Murise epuizat. Părea că doarme. A crezut că e Irvine, apoi a găsit o brăţară cu George H. L. Mallory. Şi-a dat seama. Şi-a chemat colegii. L-au îngropat sub pietre. „Domnul nostru este plin de iubire faţă de semenii Săi… Şi cum într-o zi îşi cheamă la El toţi copiii, aşa şi George se întoarce în ţinuturile cu verdeaţă”…

Iunie 1999. Santa Rosa, undeva în California, SUA.

Un tip blond, atletic, cu barbă şi faţa arsă de soare, bate la uşă. O bătrînică pe la 80, poate 85 de ani, îi dă bineţe. Necunoscutul duce cu el o cutie. I-o întinde. Tremură toată, dar nu se sprijină de uşă. Parcă l-a mai văzut prin ziare pe acest domn… Deschide… Un ceas de mînă, unul de buzunar, un briceag, o pereche de ochelari, o cutie de chibrituri veche, dar în perfectă stare, nişte curele, o sfoară, bretele… Şi o fotografie… Simte cum pămîntul se învîrte, dar nu vrea să cedeze. Se sprijină de uşă. Trage aer în piept… Tot aerul din lume. Pe bărbatul din poză l-a văzut ultima oară în 1924. Pe cheiul din Liverpool. O ţinea pe genunchi şi o mîngîia…

Pînă ca omul să-şi poată trage mîna, bătrînica i-o ia şi i-o sărută. Apoi i-o duce la inimă.

Se numeşte Claire Mallory Millken. E fiica lui George. Din acel moment ştie că tatăl ei doarme liniştit…

Mallory (în picioare, rîndul de sus, al doilea din stînga), cu cîteva minute înainte de plecarea spre nemurire
Corpul său, perfect conservat după 75 de ani

Conrad Anker, cel care n-a lămurit misterul, dar a adus linişte…