Noaptea-n care apele se despărţiră

În august 1990, un argentinian flutură un stindard pe parchetul finalei CM de baschet. E momentul în care doi coloşi, doi coechipieri, Divac şi Petrovici, decid să nu-şi mai vorbească. Niciodată

„Vă jur pe ce am mai sfânt, nu am făcut nimic cu intenţie. În plus, eram profesor de istorie, cu astfel de lucruri, cu simboluri naţionale, nu te joci!”. Spune asta şi priveşte, scurt, peste umăr, când în stânga, când în dreapta, ca şi cum ar vrea să scape de o umbră a trecutului. Are undeva pe la 70 de ani, pare un tip liniştit, citit, un om de ispravă. Un anonim care, cu 30 de ani în urmă, a provocat un scandal uriaş în baschet. Cel care-a produs Marea Schismă.

„Nu-s croat, ci argentinian din părinţi croaţi, născut în Rosario, locul de baştină al lui Messi”, dă drumul vorbelor Tomas Sakici. Curtea unei căsuţe cuminţi, Santa Teresita. Pe 19 august 1990, în Argentina, la Luna Park, Iugoslavia şi URSS se dueleză pentru finala Campionatului Mondial de baschet. Fiul lui joacă la Huracan de San Justo, e microb în familie, aşa că au două bilete în buzunar. Scot de la naftalină steagul, unul nemaifluturat de mai bine de 45 de ani şi purced să-şi vadă la lucru croaţii favoriţi: Kukoc, Petrovici, Cutura, Divac. Alo, stop niţel!, ultimul e sârb, nu… Dar Tomas aşa ştie. Sau cel puţin asta spune că ştie.

Iugoslavii au pierdut, în grupe, la Porto Rico, sovieticii, la sârbi, în faza a doua. Pac, semifinalele, Petrovici şi ai lui, 98-91 cu SUA, ruşii, instrucţie de front cu portoricanii. În ultimul act, copiii lui Dusan Ivkovici se distrează cu URSS-ul, 92-75.

Televiziunile nu ieşiseră din „live” când el a intrat
„Ştiam că televiziunile nu terminaseră transmisiunea în direct, dar nu-mi doream circ. Am scos steagul croat şi, acolo, în bucuria aceea, am intrat pe parchet”. La o privire atentă, se poate observa un tip pe la 40 de ani, cu pulover şi mustăcioară, agitând simbolul ascuns mai bine de patru decenii şi jumătate. „Mi s-a părut normal, în echipa campioană mondială nu erau numai sârbi, dimpotrivă”, sună, la reconstituire, vorbele lui Sakici.

Camerele surprind, ca o adiere de aripi, momentul. Omul cu stindardul e blocat de… Vlade Divac. „Mi-a luat steagul din mână, l-a făcut ghemotoc. Nu m-a înjurat, nu m-a scuipat, aşa cum s-a spus, doar l-a aruncat. Preţ de câteva secunde am stat faţă în faţă, poate la 10 centimetri depărtare. Eu, 1.80 m, el, 2.16. Nu căutam scandal, mai ales că oamenii de la ambasadă deja intraseră pe teren. Aveau mâinile în buzunar, am crezut că ascund pistoale!”.

E momentul în care, în acea euforie, Drazen Petrovici intervine. Recuperează steagul croat, i-l dă lui Tomas. Divac vede tot. Este momentul Marii Rupturi. Sunt cele mai negre secunde ale baschetului de acum 30 de ani. Drazen şi Vlade, coechipieri la trupa vicecampioană olimpică la Seul, campioană mondială la Buenos Aires, se despart, nu mai vor să audă unul despre celălalt. Războiul din fosta Iugoslavie n-a început, dar ei, un sârb şi un croat, şi-au retras ambasadele. „Peste ani am aflat că am făcut o grozăvie”, avea să spună argentinianul.

„Mă bucur să te revăd, prietene!”
În octombrie 1991, la un an de la evenimente, Croaţia îşi declară independenţa. Petrovici e trădător pentru Belgrad, Divac devine persona non-grata la Zagreb. 140.000 de morţi, 4.000.000 de oameni strămutaţi de la locurile lor, cea mai mare grozăvie în Europa după al Doilea Război Mondial.

Divac evoluează 16 ani în NBA. Petrovici decedează în iunie 1993, în Germania. Accident de maşină. 28 de primăveri. Neîmpăcaţi, cu adevărat, niciodată.

Peste ani, un tip înalt, cu barbă, sârb, bate la uşa casei unei familii croate. Este primit de un bărbat şi de către o femeie. Fratele şi mama. Se uită pe nişte poze cu tineri. Apoi camera-l urmăreşte pe o alee de cimitir. Zăpadă. Pune un buchet de flori, face cruce, sărută poza de pe monument. Se retrage. Ba nu, se apleacă şi acolo, pe lespedea rece, lasă ceva. „Mă bucur să te revăd, prietene!”. Operatorul, pişicher, focusează. În bătaia vântului rece, pe bucata de hârtie, două maiouri albastre se îmbrăţişează: un 4 cuprinde un 12.

* Sursa: Once Brothers