Hoţii, vardiştii şi piraţii Sfântului Petru
Campionatul de fotbal al statului Belize e plin de nume exotice. Locul în care poliţiştii remizează cu bandiţii, iar luptătorii pentru libertate umilesc frumoasa trupă a corsarilor din San Pedro. Asasinii şi militarii stau la pândă

Doamne-Doamne a aruncat Belizele pe mâna stângă a planisferei, fixând-o pe Coasta de Est a Americii Centrale, acolo, în Marea Caraibilor. A mărginit-o cu Mexicul şi cu Guatemala, pe uscat, şi la un cioc de barză cu Hondurasul, pe apă, dacă o tai drept. Nişte băieţi plecaţi, demult, din Noua Scoţie, cu coviltire, au parcat aici. Plajă ca la carte, peisaje frumoase, populaţie cât Sectorul 6 din Bucureşti, niţeluş peste 300.000 de suflete.
Colonie britanică, independentă din 1981.
De fotbal, localnicii s-au apucat pe la 1919. De fapt, nişte marinari britanici, un fel de apostoli ai balonului rotund, au ancorat pe acele meleaguri, au aruncat mingea şi au dat drumul la treabă. 50 de ani, numai distracţie. Prin 1970 s-a constituit un fel de campionat inter-provincii, dar nimic serios.
În 2012 s-a decis să se pornească, pe bune, cu o întrecere adevărată, ca la carte, cu apertura şi clausura. Opt echipe.
Cine o fi botezat trupele?
De jos, din Sud, din districtul Toledo, Punta Cana, au venit „Luptătorii Libertăţii”, care, în decurs de un cincinal, şi-au schimbat numele pân-au ameţit. „Asasinii din Placencia” au răspuns, şi ei, „Prezent!”, chiar dacă aşezarea numără numai 1.512 oameni. Din ei se face selecţia, trupă numai de belizieni.
Hop, mai sus, în centrul ţării, respiră „Bandiţii din Belmopan”. Trupă grea, cu şapte titluri. Au şi stadion civilizat, „Isidoro Beaton”, au buget, îşi permit un mijlocaş brazilian, Amilton. Tot de aici se trag şi cei de la „Police United”. Un fel de Dinamo. Ofiţeri activi, bani de la bugetul de stat, patru jucători din patria lui Pele, chiar şi un guatemalez! „Piraţii Sfântului Petru” sunt cei mai cool. Nu-s de pe insula-mamă, vin din Ambergris Caye, Paradis în stare pură. Aici e locul din care a plecat la drum celebra melodie a Madonnei, „La Isla Bonita”, de pe albumul „True Blue”, din 1986. Fredonăm, împreună, primele acorduri? „Last night I dreamt of San Pedrooooo”.
Belize Defence Force e cunoscută drept „Echipa militară de fotbal”, Steaua lor. Câştigătoare de „apertura”, cu stadion ridicat pe la 1950. Mai întâi pentru cricket, „Marylebone”, apoi pentru fotbal. Tabloul e completat de către „verzi”, trupă veche, apărută pe la 1976, pepinieră pentru naţionala de fotbal şi Wagiya, din Dangriga. Când se pun să joace între ele, cel puţin din punct de vedere onomastic, e un adevărat spectacol.
Fotbal sau cricket?
Rezultatele nu prea contează, însă lumea se strânge la duelurile dintre „poliţişti” şi „bandiţi” ori la confruntările dintre „Asasini” şi „Piraţii Sfântului Petru”. Afară, n-au făcut mare lucru, în afară de un loc patru la o Copa Centroamericana, nada de nada. Prin 2013, agenţiile de presă au anunţat că înainte de un meci a avut loc o mică altercaţie: vreo 200 de inşi veniseră pentru cricket, alţi 200 pentru fotbal. S-a rezolvat. Au intervenit jucătorii de la „Police United”…
La ora redactării acestor rânduri, campionatul e în toi. „Verzii” au luat apertura, pe locul doi au venit „Bandiţii din Belmopan”. Vă las, „Asasinii” au derby cu „Luptătorii Libertăţii”. Belize, locul în care răufăcătorii, asasinii, poliţiştii şi apostolii convieţuiesc în bună pace.