Şi-a validat propriul gol!
Mai erau cîteva secunde din marele derby Santos – Palmeiras, 2-1. Atunci, arbitrul Jose de Assis Arago a înscris, aruncînd jumătate din tribune în aer, jumătate în infern!
Stadionul „Morumbi” din Sao Paulo fierbe. Sunt 72.000 de brazilieni care cîntă […]
Mai erau cîteva secunde din marele derby Santos – Palmeiras, 2-1. Atunci, arbitrul Jose de Assis Arago a înscris, aruncînd jumătate din tribune în aer, jumătate în infern!
Stadionul „Morumbi” din Sao Paulo fierbe. Sunt 72.000 de brazilieni care cîntă şi dansează. Jos, pe gazon, Santos dă piept cu Palmeiras. E turneul Paulista, început de octombrie 1983. Gazdele conduc cu 2-1, după ce Lino a marcat pe final. Nimic nu se mai poate schimba! Ba da! Se uită la ceas. E deja minutul 46 al celei de-a doua reprize. A citit, înainte de joc, toate avancronicile şi a văzut că este un fel de obicei al pămîntului, o lege nescrisă ca, de ani buni, să se termine 2-2. Nu ştie care e motivul, dar tabela aşa arată! Corner pentru „porcii” de la Palmeiras. Bîlbîială, lume multă în careu. Balonul ajunge la Jorginho. Şi-l aşează o fracţiune de secundă, apoi trage cu setea condamnatului la moarte în faţa ultimei ţigări. Mingea se duce afară, Marola, portarul gazdelor respiră uşurat. Gata! Au învins!!! Atunci apare el, eroul! Pune un picior de senzaţie şi „obiectul” intră în poartă. E gollll!!!! Marcat de arbitrul meciului, Jose de Assis Aragao! Şi validat tot de el!
„În viaţa mea n-am vazut aşa ceva!”
Nu e orişicine. A arbitrat 18 ani, a văzut toată Europa, Papa Ioan Paul al II-lea l-a primit, are poze de gît cu Pele, a fost preşedinte al Sindicatului Arbitrilor Brazilieni. Dar nu-şi poate explica ce s-a petrecut atunci. „Eram cu un picior în afara terenului, ultimele secunde de joc. Jorginho a tras. E clar că balonul nu intra pe spaţiul porţii. Am vrut sa evit să ating mingea, am sărit, ea m-a lovit şi a ajuns exact în partea cealaltă.! Gol clar! Pe cine am trecut la marcator? Pe Jorginho, că doar nu pe mine! În viaţa mea n-a vazut aşa ceva!”, avea să spună Arago. Culmea, acestea erau şi cuvintele celor de la FC Santos!
A vrut să se lase de arbitraj!
„Am făcut duş dar nu aveam cum să ma liniştesc. M-am decis să ma las de arbitraj. Deja vedeam titlurile ziarelor de a doua zi cu ‘Arbitru goleador!’ sau ‘Cu arbitrul pe tabela de marcaj’. Preşedintele celor de la Santos a venit la mine şi mi-a spus că astfel de lucruri se petrec în fotbal. Am decis să continuu. Şase oameni furioşi, băieţii de la echipa gazdă, l-au împresurat şi i-au cerut socoteală pe teren. N-a ştiut ce să le răspundă. Avea chipul unui dirijor care tocmai îşi pierduse partitura. Marola, portarul, nici n-a putut ajunge lîngă el. Nu s-a mai putut ridica de jos. Ai lui erau în alb, ceilalţi în verde, dar fusese învins de un „fotbalist” în negru. Un cavaler al fluierului să marcheze se mai pomenise, dar în ultima secundâ de joc a celui mai important meci al anului, cu o minge pe care scria „afară”, asta era ceva mai rar!