A aterizat amerizînd
Acum 100 de ani, Eugene Ely reuşea să culce un avion pe un portavion, avînd la dispoziţie 37 de metri de…pistă de lemn! Marina americană nu avea nevoie de serviciile sale
Start de an 1911. Stă cu mîinile sub […]
Acum 100 de ani, Eugene Ely reuşea să culce un avion pe un portavion, avînd la dispoziţie 37 de metri de…pistă de lemn! Marina americană nu avea nevoie de serviciile sale
Start de an 1911. Stă cu mîinile sub cap şi priveşte tavanul. De fapt, trece prin el şi ajunge la nori. Visează…Un băiat bun la toate urcă treptele de travertin pînă la al doilea cat al luxosului „Palace Hotel” din San Francisco. Îl trezeşte din reverie. „Mister E.!” – aşa e strigat, deşi n-are 25 de ani , „Mister E., o telegramă!”. „Cu respect vă anunţăm că USS Pennsylvania pleacă mîine, dis-de-dimineaţă, la ora 7:00, şi am fi bucuroşi să vă avem la bord. Cu respect, Charles F. Pond, comandant!” Asta e! Gata! E chemat pentru discuţiile acelea cu aterizarea pe portavion. Aterizare? Portavion? Sîntem în 1911! Marina civilă a SUA nu e chiar atît de dezvoltată, cea militară nici n-a apărut…Ce e asta?
Dăm kinetoscopul lui Edison, care face furori în epocă, înapoi, ca să aflăm ce şi cum.
Avionul nu-i automobil!
Eugene B. Ely îi zice. De tinerel se băgase ca vînzător la un şmecheraş local, Wemme. Întreprinzătorul cumpărase un avion biplan cu patru cilindri, „GLEEN CURTIS”, miez de miez în acele vremuri. Wemme se temea să tragă de manşă, dar Eugene îi zisese că e mai uşor de condus decît un automobil. Logic, s-a prăbuşit la prima ridicare. S-a simţit dator şi a cumpărat de la patron epava pe care, mai apoi, a pus-o la punct. Pe 5 octombrie 1910, Aero Clubul din SUA îi acorda al 17-lea brevet.
Dimineaţa, la prînz, seara şi între mese, bea adrenalină. Aşa se face că pe 14 noiembrie 1910, Ely decola de pe puntea unui portavion, „USS Birmingham”, de numai 25 de metri. Cădea în gol, roţile gîdilau apa, propulsoarele Curtiss nu-l lăsau la greu, iar avionul se redresa. Primul om din lume care decola de pe un vapor!!!
Ely, Tom Cruise – „Maverick” cu un secol înainte
S-a dus să schimbe două fraze cu boierul de pe „USS Pennsylvania”. Totul era gata! Făcuseră, pe punte, o pasarelă de vreo 37 de metri lungime şi 10 lăţime. În capătul care ajungea pînă-n mijlocul portavionului săltaseră, aşa, ca o pistă pentru skaterii din zilele noastre, un „eşafod” la 30 de grade. Pentru orice eventualitate, dacă frînele nu ţineau… Un circar venise cu ideea cîrligului care să prindă avionul ce urma să se oprească şi graţie sacilor cu nisip puşi de-a stînga şi de-a dreapta nebunului, toţi legaţi de coarda de pe aeroplan…
Şi iată-l! Cu o cască amintind de fotbalul american timpuriu, cu nişte furtune de cauciuc ca bandulierele mexicanilor – un fel de airbaguri romantice –, cu zeci de soldaţi căţăraţi peste tot, chiar şi pe braţele macaralelor ce coborau bărcile de salvare.
Decolează la 11:00 AM, în golful San Francisco. Face un ocol, ajunge în dreptul navei ce stă nemişcată, coboară în dreptul ei. Se lasă pe burta portavionului, se aude o bufnitură, Mabel Ely, soaţa, dotată cu un aparat foto portabil – da, da, în 1911! -, închide ochii pentru o secundă, cîrligul e băiat bun, sacii de nisip, la fel, şi primul om din istorie aterizează sau, indirect, amerizează, pe un portavion! Se trage în poze alături de somităţi, sărută soţia şi asta e! Inutil să mai spunem că tehnica sa de aterizare, updatată, e folosită şi azi…
Dar marina militară nu e gata să-l primească. Trebuie să-şi cîştige pîinea la tot felul de reuniuni aviatice…Pe 19 octombrie 1911 pică după ce încercase cîteva figuri noi. Pare că scapă, dar, deşi avionul n-are daună totală, cade în gît. Şi-l rupe şi moare. Peste două zile împlinea 25 de ani!