Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Lord Byron, „delfinul”

Pe 3 mai 1810, unul dintre cei mai mari poeţi romantici, devenea, cu o oră şi 10 minute, primul om care traversa strîmtoarea Dardanele.  De atunci, de peste 200 de ani, în memoria acelor clipe are loc o întrecere

„John, […]

duminică, 8 ianuarie 2012, 10:52

Pe 3 mai 1810, unul dintre cei mai mari poeţi romantici, devenea, cu o oră şi 10 minute, primul om care traversa strîmtoarea Dardanele.  De atunci, de peste 200 de ani, în memoria acelor clipe are loc o întrecere

„John, mai citeşte o dată!”, vine rugămintea. „Dar rar, cu intonaţie”… Şi povestea plecă la drum… „Leandru, tînărul din Abydos, prinse drag de Hero, preoteasa Afroditei, ce locuia într-un tur în Sestaos, pe partea europeană a Hellespontului. Noapte de noapte, Leandru înota spre ea. N-avea teamă, dragostea-l călăuzea. Pentru a-l ajuta, Hero îi aprindea un far şi el afla exact unde-l aşteaptă iubita. Aşa azi, aşa mîine. Pînă-n acea noapte rece, cu vînt mult. Leandru n-a mai zărit lumina, s-a sfărmat de ţărm. Cînd i-a văzut trupul rece, Hero s-a aruncat, şi ea, din vîrf de far”…

George Gordon Byron aproape că plînge. E un aventurier englez plecat să cucerească lumea cu al său amic, Hobhouse. Au trecut prin Portugalia, prin Spania, prin Gibraltar, prin Malta. Au ajuns la Hellespont, Dardanelele de astăzi. Aici au auzit de legenda lui Hero şi a lui Leandru. Consulul le-a spus că din vremea zeilor niciun muritor nu a cutezat să înfrunte valurile, să taie strîmtoarea. Aşa că…

Primul, din a doua încercare
Byron, Lordul Byron, a dat să facă traversarea în miez de aprilie 1810. Era cinci după amiaza. N-a ascultat că atunci curenţii au forţă mare şi nu e bine să-i superi, n-a ascultat că gheţurile din munţi abia se topiseră şi apa e rece, n-a ascultat nimic! N-a reuşit, iar cei patru ofiţeri turci care-l urmăreau cu barca l-au adus pe mal mai mult mort decît viu, cu piciorul beteag din naştere abia mişcîndu-se.

Noaptea, n-a dormit. De oboseală sau de ciudă, nu mai ştia. Se gîndea numai la Leandru. „Dacă el a putut, eu de ce n-aş face-o?”, se întreba.

Pe 3 mai, a intrat, din nou, în apă. A zis s-o taie oblic, să se lase pe curenţi, a plecat din Golful Maito. Marinarii de pe „Salsette” îşi făceau cruce şi-l susţineau. Apa era mai caldă. Totul a durat o oră şi 10 minute. Reuşise! El, Lordul Byron, englezul, devenea primul om care traversa strîmtoarea Dardanele. Scria acasă. „În acele momente, mi-am dat seama că nimic nu poate fi mai frumos!”.

Westminsterul l-a refuzat, grecii l-au făcut erou
Se întorcea la Londra. Iubea, deopotrivă, bărbaţi şi femei. Cucerea soţile altora, în timp ce de a sa dădea divorţ la un an de zile de la căsnicie, lăsîndu-i pe masă un bilet devenit celebru. „Rămîi cu bine şi dacă ar fi pe veci, atunci pentru totdeauna, rămîi cu bine!”. Vizita cîmpul de luptă de la Waterloo, îi făcea un copil cumnatei altui poet de geniu, Shelley, locuia un an în Elevţia, altul în Belgia, celălalt în Italia. Lua parte la Războiul de Independenţă al grecilor, lupta contra turcilor şi devenea un fel de erou naţional. Murea pentru ei. Se reîntorcea, pe scut, în Anglia, dar era refuzat la Catedrala Westminster. Abia în 1969 Albionul îi recunoştea meritele şi intra în Colţul Poeţilor.

În lumea sportivă o făcuse de ceva vreme. El, Lord Byron, poate cel mai mare poet romantic al Coroanei, cel mai extravagant, cucerise Dardanelele. De atunci, din 1810, Hellespontul e al său, iar întrecerile ce se celebrează acolo încep cu un moment de reculegere în memoria autorului „Pelerinajului lui Childe Harold”…

2000_1.jpg
În 2010, la 200 de ani de la reuşita sa, peste 150 de curajoşi au tăiat apele Hellespontului

Comentarii (13)Adaugă comentariu

xzc (62 comentarii)  •  8 ianuarie 2012, 11:07

Bv inca odata pentru articolele pe care le scri
Iti multumesc iar, si iar, si iar, pentru articolul Dobrin.As avea cateva sugesti, peste care ai putea sa te apleci
– Rinus Michels
– Mike Tyson
– Danemarca `92
– Marcel Raducanu si driblingul sau cu Young Boys Berna

….Pana la urmatorul articol..Sanatate si sa-ti mearga bine

Dan Paun (8 comentarii)  •  8 ianuarie 2012, 14:58

la multi ani! domnul meu cum iti permiti dumneata sa faci nota discordanta si nu scrii nimic despre chiloti,sutiene si cluburi de fite? Unde te crezi?Asta este Romania si ceilalti „ziaristi” asa ne-au obisnuit!!! MULTUMESC! 🙂

Oaea (3 comentarii)  •  8 ianuarie 2012, 15:35

Poti scrie si despre Dejan Petkovic, sarbul care a uimit timp de 15 ani Brazilia.

vasim (37 comentarii)  •  8 ianuarie 2012, 17:30

Felicitari pt articol!

jos_cenzura (12 comentarii)  •  8 ianuarie 2012, 18:16

extraordinar articolul, multumim; si la mai mare in 2012

Florea (3 comentarii)  •  9 ianuarie 2012, 9:14

Omiti faptul ca a inotat impreuna cu altcineva si persoana respectiva (necunoscuta de altfel, dar in acel moment nici Byron nu era un nume) si Byron a terminat cursa al doilea cu o intarziere de 10 minute.

Ceea ce nu face performanta lui mai putin remarcabila, el avand initiativa si fiind si schiop din nastere

667 (8 comentarii)  •  9 ianuarie 2012, 12:30

@Florea, ai dreptate. Cealalta persoana a fost locotenentul William Ekenhead, de pe corabia Salsette. Din pacate, respectivul a murit in acelasi an, inecat langa Malta.

Radu Bunescu (1 comentarii)  •  10 ianuarie 2012, 5:15

Esti un romantic incorigibil, deghizat sub o masca uneori ironca, alteori comica de-a dreptul. Esti un OM cu suflet de copil, suflet pe care pe care ai curajul sa ti-l manifesti plenar prin ceea scrii.

baghera (3 comentarii)  •  10 ianuarie 2012, 10:04

cand te privesc in fata ,draga mea ————————–afirm si eu nastrusnica idee ———————————ca-i mai usor sa mori pentru o femeie———————–decat ,o Doamne, sa traiesti cu ea———————————– pezia este scrisa de lord Byron si se intituleaza ,,iubitei” p.s. este redata din memorie ,scuze pt. eventualele inavertente

baghera (3 comentarii)  •  10 ianuarie 2012, 12:02

inadvertenta ,desigur si poezie nu pezia………

Nestor (1 comentarii)  •  10 ianuarie 2012, 13:39

Lord Byron 36 ani, Shelley 30 ani, Keats 26 ani.
Geniali poeti prieteni ai Epocii Victoriene.

A, era sa uit – nimic despre Gigi?

msk (2 comentarii)  •  12 ianuarie 2012, 11:51

Bravo Cataline ….

DD (13 comentarii)  •  14 ianuarie 2012, 11:57

Frumos Cataline !

Comentează