Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

La picioarele jucătorilor!

Cele mai bune prietene ale sportivilor s-au născut acum 137 de ani, din mîinile unui industriaş care făcea perdele. Azi, sînt incluse în Legile Jocului

Sam (în picioare, primul din dreapta), alături de echipierii de la Nottingham, în 1880.

[…]

duminică, 18 decembrie 2011, 10:45

Cele mai bune prietene ale sportivilor s-au născut acum 137 de ani, din mîinile unui industriaş care făcea perdele. Azi, sînt incluse în Legile Jocului

widdowson1.jpg
Sam (în picioare, primul din dreapta), alături de echipierii de la Nottingham, în 1880.

Nu-i era frică dacă vor rămîne lipite de picior ori ba. Nici dacă vor fi comode, pe terenul ăla îmbibat cu apă. Se gîndea doar la ce vor spune coechipierii. Dar, oricum, nu mai putea schimba nimic. Şi le-a pus, a tras ciorapii peste ele şi…Cînd l-au văzut, au leşinat de rîs! „Sam, ce butuci ai! Ce naiba sînt alea?”, au apucat să-l întrebe în timp ce se ţineau de burtă. „Apărători, ticăloşilor, apărători!” Şi, pe Sfîntul Amfibalus, chiar asta erau!

Samuel Weller Widdowson îi zicea. Dar toţi îl ştiau de „Sam”. Un „sportsman” de vreo 23 de ani, tipul acela de om care are o slujbă frumuşică, dar care vine pe teren doar de plăcere, să verse nişte picături de transpiraţie alături de alţi gentlemeni. Ţinea o afacere cu dantelării. Se apucase de mic de cricket, însă îl părăsise pentru un nou microb: foot-ball-ul!

De pe vremea romanilor!
Citise despre ele. Prin Apulia, în sudul Italiei, se descoperiseră cele mai vechi apărători. Datau de pe undeva de la 550 înainte de Hristos. Logic, nu erau folosite decît în luptă, dar îl inspiraseră. Băieţii de la cricket le foloseau deja, însă erau mari, late şî înalte, cum să alergi cu ele după minge? A luat benzile acela din trestie de zahar şi le-a tăiat aşa, cam cît distanţa dintre călcîi şi genunchi. S-a uitat la ele! Sincer? N-arătau grozav, dar dacă privea şi crampoanele din oţel care-i găuriseră în ultimii cinci ani, de cînd se apucase de fotbal, fluierul picioarelor, brusc i se păreau cele mai sexy din lume. Le-a învelit într-un material chiar la fabrică, le-a pus trei benzi adezive şi şi-a tras ciorapii peste ele. Vă închipuiţi cum arăta Sam, fotbalistul de la Nottingham Forest, în acea zi de 1874, cu nişte „chestiuni” foliate în dantelă?

Dar „jucăria” a prins. Unii îşi puneau, între picior şi jambiere, tampoane de vată. Alţii, benzi de carton ondulat. Istoria reţine şi un roman de Agatha Christie, fezandat şi interpus între crampoane şi peroneu.

Detaşabile indispensabile!
Sam s-a apucat de făcut apărători, devenite cele mai bune prietene ale jucătorilor. El, fotbalistul care avea să evolueze în primul meci internaţional din istorie, Anglia-Scoţia, el, cel care avea să devină preşedintele „pădurarilor”, el, omul care arbitra primul joc de fotbal cu plase la porţi, făcea ca utilizarea lor să fie obligatorie şi să apară în Legile Jocului. Apoi, se renunţa.

Vreo sută de ani se auzeau, din cer, trosnituri de oase. Pînă la accidentarea lui Marco van Basten. Din 1990, redeveneau indispensabile. Unii le colorau, alţii le tatuau cu numele soţiilor, unii le aveau personalizate, alţii şi le tocmeau exact după forma piciorului.

Dar toţi, absolut toţi, îi datorau lui Samuel Weller Widdowson, ceva. Faptul că după fiecare meci, fie el de fotbal, cricket, hochei, jugby ori baseball, plecau pe propriile picioare acasă!

forrest_derby-county-1884.jpg

Un derby…Forest – Derby din 1884, cu primii utilizatori de apărători…

Comentarii (12)Adaugă comentariu

xzc (62 comentarii)  •  18 decembrie 2011, 10:49

Bv inca odata pentru articolele pe care le scri
Iti multumesc iar, si iar, si iar, pentru articolul Dobrin.As avea cateva sugesti, peste care ai putea sa te apleci
– Rinus Michels
– Mike Tyson
– Danemarca `92
– Marcel Raducanu si driblingul sau cu Young Boys Berna

….Pana la urmatorul articol..Sanatate si sa-ti mearga bine

Golombioschi Ilie (2 comentarii)  •  18 decembrie 2011, 12:00

In legatura cu aparatorile de la fotbal as avea de facut o propunere tehnica de imbunatatire a eficacitatii lor, o mica inventie, anume in partea de jos , lateral si spate sa aiba o prelungire care sa protejeze piciorul si de atacurile din lateral si spate, care sunt numeroase si extrem de periculoase si a caror sanctionare nu e intotdeauna exemplara.

moromete7 (45 comentarii)  •  18 decembrie 2011, 12:59

faorte bun , nea’ Oprisene!!!in nota obisnuita….si cand ma gandesc ….duminica e azi si abia peste 7 zile…..ce ma fac?????

stegar (1 comentarii)  •  18 decembrie 2011, 13:01

Forest, nu Forrest!

durden (109 comentarii)  •  18 decembrie 2011, 13:59

sper sa nu schimbi niciodata subiectele acestea extraordinare pe care le abordezi in articole, pt cele despre care scrie toata lumea…

transilvania (1 comentarii)  •  18 decembrie 2011, 15:00

o mica eroare ati scris „primul joc de fotbal cu porţi”era vorba despre primul meci in care portile au avut plase…in rest super articolul

DD (13 comentarii)  •  18 decembrie 2011, 16:48

Catalie, jos palaria ! ! !

ioan (4 comentarii)  •  18 decembrie 2011, 18:17

Ce ziceti , de Banel Nicolita nu scrieti un articol ? Ar merita, nu ?

gima (99 comentarii)  •  18 decembrie 2011, 18:56

bravo tata! sarbatori fericite si la multi ani

sandu barcelona (40 comentarii)  •  18 decembrie 2011, 20:01

Perfect nea Oprisene, fara aparatori este rau desi imi amintesc ca acum 30 de ani cand jucam eu fotbal nu prea existau si parca nu erau atatea accidentari. E adevarat ca se juca altfel de futbol, dar vreau sa intreb retoric, la ce i-au ajutat aparatorile lui DAVID VILLA??? OK nu trebuie sa imi raspunda nimeni,era o intrebare retorica.,,,In rest numai stima nea Oprisene si f multa sanatate si SARBATORI FERICITE pentru toti cei care va citesc articolele si bineinteles pentru toti ROMANII, La multi ani

Bibi (213 comentarii)  •  18 decembrie 2011, 23:53

Catalin, multumesc !

Off-topic : Ultima sueta de dupa-masa de la B1 a fost penibila. Cred ca nu ti se potriveste. Sau poate cu un linbaj putin mai rafinat . . . Scuze !

je (8 comentarii)  •  26 decembrie 2011, 23:42

@transilvania lasa rachia si citeste corect ” primul m eci cu plase la porti !!!!!

Comentează