Divorţul care a salvat o căsnicie
În 1999, mama lui Xavi a anunţat familia că divorţează dacă fiul pleacă la AC Milan. „Locul lui e la Barcelona, aici va triumfa!”, a spus. A avut dreptate?
Se înecase. Simţea că s-ar putea face de rîs, în luxosul […]
În 1999, mama lui Xavi a anunţat familia că divorţează dacă fiul pleacă la AC Milan. „Locul lui e la Barcelona, aici va triumfa!”, a spus. A avut dreptate?
Se înecase. Simţea că s-ar putea face de rîs, în luxosul restaurant al Hotelului „Princesa Sofia”, dar trebuia să tuşească. Culmea, spagheta i se înţepenise în gît chiar cînd Galliani, marele Galliani de la Milan, îi făcuse oferta. „Señor, treaba stă aşa. Ieri am împlinit 55 de ani, deci am văzut ceva fotbal la viaţa mea. Fiul dumneavoastră are viitor, îl vrem în Italia. Contract pe cinci ani, un milion şi jumătate banii lui, un etaj întreg într-un bloc liniştit, bilete de avion pe relaţia cu Barcelona fără un număr stabilit, precum şi posibilitatea ca toţi ceilalţi membri ai familiei să lucreze la una dintre firmele asociate clubului. Ce ziceţi?”
Jumătatea care s-a opus
Ajunsese acasă mai mult zburînd, deşi nu băuse nimic. Galliani cel chelios, omul cu privire de rază laser, tocmai ce-i făcuse o ofertă mai mult decît generoasă fiului său. A convocat o reuniune a neamului, i-a zis ce şi cum. S-au pornit, cu toţii, de la ăl cu barba sură pîn’ la cel cu ţîţa-n gură, pe chiuit. Maria Merce, soaţa sa, mama fotbalistului, a fost singura care a glăsuit, sec. „Dacă îl trimiteţi pe Xavi la Milan, dau divorţ! Punto! Locul lui e la FC Barcelona! Aici va triumfa!”
Frîna mamei
Seara, în pat, a luat-o cu binişorul. I-a explicat, din nou, cum stau lucrurile. Vreo 10 milioane de dolari, cu tot cu prime, locuri de muncă, bilete dus-întors ca să-şi vadă rubedeniile la două noaptea şi, ceea ce e mai important pentru un fotbalist, titularizarea garantată. „Joaquin, e clar că nu ne-am înţeles. Cum naiba se zice divorţ pre limba macaronarilor?”
De mic fusese alături de el la fotbal. Ta’su, fost jucător la Sabadell, suflet candriu, n-avea capul pe umeri. Se entuziasma din orice. Dar ea, mama, punea frînă. „Pe la vreo 10 ani, juca în cartier o miuţă. Ăia şase din echipa sa fugeau după minge să dea gol. El mi-a strigat: ««Stau aici, trebuie să rămînă careva şi-n apărare»». Mi-am dat seama că e din altă stofă!”
20 de ani de convieţuire
Divorţul nu s-a pronunţat. Nici despărţirea. Xavi Hernandez a venit la 11 ani în „La Masia” şi acolo a rămas.
Pe 5 ianuarie anul acesta a primit un tricou cu 550. Numărul partidelor oficiale disputate pentru FC Barcelona. Trecuse peste Migueli, marele jucător. Pe 19, altul. Cu 17 pe spate. Numărul trofeelor. Între, făcuse şi el un cadou. Un 4×4 de ultimă generaţie. Lipise un bilet pe interiorul parbrizului. „Nu e mare lucru faţă de tot ceea ce ai făcut pentru mine. Dar ştiu că măcar poţi privi lumea de sus, de unde o văd şi eu. Şi asta graţie ţie!”
Nu se semnase. Maria ştia de unde vine. Era cadoul pentru ameninţarea cu un divorţ ce ţine o căsnicie de 20 de ani. Cea a lui Xavi Hernandez cu FC Barcelona.