Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

200.000.000 $ din nimic

The Spirits of St. Louis reprezintă cel mai tare „deal” din istoria sportului. Din toate timpurile. E povestea unor oameni care au dat cu piciorul la 5.000.000 de dolari. Pentru a cîştiga de 40 de ori mai mult

„Dany, auzi, […]

duminică, 31 iulie 2011, 12:26

The Spirits of St. Louis reprezintă cel mai tare „deal” din istoria sportului. Din toate timpurile. E povestea unor oameni care au dat cu piciorul la 5.000.000 de dolari. Pentru a cîştiga de 40 de ori mai mult

„Dany, auzi, anul ăsta cît o mai fi?” Întreabă asta şi-şi urcă ciocatele cu pinteni argintaţi pe birou, deşi bate-n 78 de ani. E aşa de fum în birou de la havanezele lor, încît o muscă ar rata, cu siguranţă, decolarea. Şase cuburi de gheaţă învaţă stilul „fluture” în cîte-un pahar cu whisky. Dany, fratele, nu-l aude. „Dany, moşule, mai respiri? Cît o fi, anul ăsta?”, revine întrebarea. Veştile din sport trag obloanele. „Ozzie, boşorog eşti tu! Stăteam geană pe veştile din NBA. E criză, tată, e criză. Afurisiţii ăştia nu se înţeleg la bani, la contracte, la zile de vacanţă, la dracu să-i ia! Dar şi aşa, cred că sărim niţeluş de 10 kile”. Un kil e un milion de dolari.

Asta au făcut şi anul trecut de 30 iulie. Şi acum doi ani. Şi acum cinci. Cinci am scris? Şi acum zece! Zece? Pardon! 20! Ce zic eu 20? La fel era şi cu trei decenii în urmă.

Sînt oamenii care fac bani fără să facă nimic.

Concurenţa NBA-ului care n-a fost concurenţă
Povestea e complicat de simplă. Pe la finele anilor ’60, nişte nebuni s-au gîndit să facă o ţîră de concurenţă celor din NBA. Treaba părea uşoară, pentru că Liga nu reprezenta mare lucru la acea vreme. I-au spus ABA, Asociaţia Americană de Baschet. Cei din St. Louis n-aveau trupă, deşi oraşul era mărişor. Doi fraţi – Ozzie şi Daniel Slina-, cu afaceri solide cu poliester, au scos 1.000.000 de dolari, au dat numele avionului cu care Charles Lindbergh a trecut Atlanticul şi au năşit „Spirits of St. Louis”.

Băieţii nici n-au rupt gura tîrgului, dar nici n-au dezamăgit. Însă NBA înghiţea tot. ABA a ajuns la capăt de linie. Şmecherii din Liga mare n-au acceptat decît patru trupe de la pitici. „The Spirits” nu era printre ele. Dar alde Slina n-au disperat. Au cerut 2,2 milioane de dolari curaţi şi o indemnizaţie, modestă, de 1/7 din drepturile tv ale celor patru. „Voi o să jucaţi în NBA, lume multă, bănuţi. Noi ne mulţumim cu puţin!” Ca să scape de ei, boşii au semnat!

Cît face 1/7 dintr-un tren cu bani?
Peste trei ani au apărut Larry Bird şi Magic Johnson, iar Lakers -Sixers a fost prima finală transmisă live. În 1984 a mai răsărit un băiat, Michael Jordan îi zicea. Audienţele au crescut. Cu ele, şi valurile din jurul NBA. După Barcelona 1992, cu Dream Team-ul cîştigător, coşul şi găluşca au devenit o afacere uriaşă. Televiziunile au sărit cu roaba de bani. Apoi cu basculanta şi, în final, cu marfarul. Iar acel 1/7 din roabă, a devenit 1/7 din basculantă şi, la final, 1/7 din tren.

Obiect de studiu
Povestea a ajuns să fie predată pe la facultăţi. O echipă ce nu a evoluat niciodată în NBA, cu doi patroni care nu au participat niciodată la şedinţe, care n-au avut niciodată dureri de cap cu contractele şi cu salariile starurilor, care n-au ştiut niciodată ce e aia o grevă, au adunat în 35 de ani peste 200.000.000 de dolari!!! Anul acesta, ca şi anul trecut, ca şi acum cinci ani, aşteaptă să le intre banii în cont.

Comentarii (19)Adaugă comentariu

bury (1 comentarii)  •  31 iulie 2011, 12:42

Mai ca as zice ca erau romani, doar la asta ne pricepem cel mai bine, la scos bani din munca 0. Oricum frumoasa poveste frumos povestita. Felicitari!

SS (10 comentarii)  •  31 iulie 2011, 12:51

Geniali baieti! :))

Auzi, Oprisane, nu vrei tu sa aduni genul asta de stiri intr-o carte? Serios.

www.sport-er.com (1 comentarii)  •  31 iulie 2011, 12:58

e o poveste veche,dar reala.
Cei doi vor primii bani in cont toata viata,n-au nici o grija

tzupebine (1 comentarii)  •  31 iulie 2011, 13:24

Probabil cel mai bun ziarist de sport din Romania!Bravo domnule Oprisan!

dyers_eve (5 comentarii)  •  31 iulie 2011, 14:19

Faina poveste. Aproape o fabula as zice.
Daca stau sa ma gandesc, cred ca de aia si sunt atatea asociatii in boxul profesionist.

biju (42 comentarii)  •  31 iulie 2011, 14:52

…esti nebun, nea’ oprisene. introducerea m-o omorat :)) multam fain

moromete (45 comentarii)  •  31 iulie 2011, 15:51

ca in fiecare week-end…..nea’ Oprisan straluceste cu condeiul magic in mana!!!!
ONE MAN SHOW!!!DE FOARTE DEPARTE CEA MAI PLACUTA PREZENTA DIN GAZETARIA SPORTIVA ROMANEASCA!!!!
partea cu cartea e propusa demult…dar ori asteapta nea’ Oprisan sa stranga materiale ca James Clavell si cand scoate ceva rupe norma:D…..ori ne vom multumii cu doza saptamanala:-s….si ca tot veni vorba de doza saptamanala….nea’ Oprisene pana acum ceva vreme mai existau cateva articole de exceptie pe saptamana pe care apreciam foarte mult…ce au patit de numai apar?or alea apar doar la evenimente exeptionale????

simplu suporter (8 comentarii)  •  31 iulie 2011, 16:22

🙂

kELOO (4 comentarii)  •  31 iulie 2011, 16:46

Chiar tare treaba! Dar romanului nu-i spune povesti d-astea ca nici d-al dracu nu vrea sa mai munceasca. Cititi aici o analiza realista despre coeficientul UEFA realizat de echipele noastre in ultimii 5 ani! Sper sa va placa!
superinfoutile.blogspot.com/2011/07/cea-mai-buna-echipa-romaneasca-steaua.html

sandu (40 comentarii)  •  31 iulie 2011, 19:08

Un exemplu de cum trebuie sa mirosi cursul evenimentelor.Stima si respect nea Oprisene

sarandu (1 comentarii)  •  31 iulie 2011, 23:18

Ma rog buna povestea. Multi au facut bani asa si pe la noi. Daca stati si va ganditi un pic ei au luat doar 1/7 din profit, restul l-au luat echipele care au jucat in NBA. Deci tot ei au iesit in minus. Voi va uitati la suma eu ma uit la procente. Adica in America cei care muncesc castiga 6/7 iar la noi este invers.

Gelu Trandafir (1 comentarii)  •  1 august 2011, 8:00

„Ma rog buna povestea. Multi au facut bani asa si pe la noi. Daca stati si va ganditi un pic ei au luat doar 1/7 din profit, restul l-au luat echipele care au jucat in NBA. Deci tot ei au iesit in minus. Voi va uitati la suma eu ma uit la procente. Adica in America cei care muncesc castiga 6/7 iar la noi este invers.”
Corect!

Dan Popescu (1 comentarii)  •  1 august 2011, 9:17

Asta inseamna sa „mirosi” o afacere.
La noi nu ar fi asteptat atata timp sa sa faca cei „200”, la noi se prefera „tunul” ceea ce inseamna sa calci pe cadavre.
Prefer sa ii dau exemplu copilului meu povestea lui Paxti, bolnav de fibroza chistica, povestea unui barbat adevarat, decat, a doi baieti care, probabil, s-au retras din afacere ca nu aveau „cohones” sa ceara mai mult.

Mihai (1 comentarii)  •  1 august 2011, 9:22

Au dat cu piciorul la 5 kile in 1982 cind au vrut sa-i cumpere NBA. Daca primeau 8 nu mai aveam povestea asta.

xzc (62 comentarii)  •  1 august 2011, 10:22

Bv inca odata pentru articolele pe care le scri
Iti multumesc iar, si iar, si iar, pentru articolul Dobrin.As avea cateva sugesti, peste care ai putea sa te apleci
– Rinus Michels
– Mike Tyson
– Danemarca `92
– Marcel Raducanu
….Pana la urmatorul articol..Sanatate si sa-ti mearga bine

P.S. Astept un raspuns despre propunerile mele

igamingmafie (1 comentarii)  •  1 august 2011, 10:47

jok tare

kellusan (1 comentarii)  •  1 august 2011, 12:15

tare de tot faza. pai un calcul simplu spune asa: 4 echipe din ABA iau 6/7 din drpturile lor, adica1,5/7 din fiecare. iar astia 2 mici iau fix 1/7, adica 66,67% din cat iau ceilalti, fara sa aiba nici un fel de cost suplimentar. si cum in ziua de azi, bugetele in sport se fac din drepturi tv, il las pe sarandu sa mai faca odata calculele. nu degeaba real + barca au impreuna 40% din drepturile tv din la liga ….

SS@sarandu (10 comentarii)  •  1 august 2011, 13:47

Explica-mi, te rog, cum au iesit pe minus. Adica eu le spun unor baieti – sa zic vreo 10 la numar – ca iau un procent, ORICAT, din munca lor, fara ca eu sa ridic un deget. In plus 1/7 e oricum mai mare decit 1/10. Repet, cum au iesit ei pe minus?!?!?

Ovidiu (16 comentarii)  •  1 august 2011, 23:02

Morala e ca in Romania Comitetul Executiv al NBA ar fi dat rapid o circulara prin care contractul era desfiintat pentru lipsa de discernamant a celui care a adus pixul de rezerva cu care s-a semnat contractul. Apoi, presedintele Comitetului Executiv ar fi fost reales in functie de 7 ori de catre reprezentantii cluburilor si-ar fi ramas in istorie drept „Tata smecherilor”.

Comentează