Şi Maradona i-a pasat lui Messi

În iulie 1999, cele mai tari nume din fotbalul argentinian au jucat, împreună, şase meciuri şi au ieşit campioni. Leo şi Sergio

Tipul e pe trening alb, trage de-o Cola şi suie picioarele pe masă. „Şi, bang, Messi marchează trei goluri, iar Maradona unu’ în meciul cu ăia de la Conesa. Asta în semifinală, ai notat? Apoi, bang, Messi dă unu’ şi băiatu’ aici de faţă, altul, tot 5-0, cu El Fortin, în finală. Mamă, ce trupă aveam, să n-ajung în Rai de mint! Newell’s, generaţie ’87-’88, turneul de la Defensores de Villa Ramallo, am ieşit campioni. Ia, scrie aşa: «Maradona şi Messi au jucat şase meciuri. Cele mai tari numere 10 din istorie în aceeaşi teacă!». Nu că e miez ca titlu?”.

Nu pare nebun! Din contră, ştie toate datele pe de rost. Le are aşezate în spatele frunţii, frumos, cu descriere ca la carte.

S-au completat frumos
E ultima săptămînă din luna lui Cuptor, un unu şi trei de nouă. Nordul Provinciei Buenos Aires, Villa Ramallo. Turneu de pitici. S-a jucat şi înainte, se dispută şi acum. Antrenorul Ernesto Vecchio e orgolios, vrea să plece cu trofeul în traistă. Are patru puşti de aur. Maradona e pe dreapta. „Pisica” Formica, pe stînga. La mijloc, Lionel. Leandro De Petris, în faţa lor. Mamă, ce oşteni! Ultimul ajungea la AC Milan la 11 ani. „El Gato” devenea erou la Newell’s. Pentru prima dată în istoria Argentinei, cele mai puternice nume de fotbalişti din toate timpurile – Maradona şi Messi – jucau împreună.

Tipul în trening se intitulează Sergio Maradona. Fotbalist. Fără nici o legătură cu „Butoiaşul Atomic”. Dar sculă mare la vremea lui. „Niciodată nu jucasem cu Leo, însă auzisem de el. El, de mine. Ne-am găsit atunci, în vara lui 1999”, zice Sergio şi dă impresia că suspină cînd se uită în paginile galbene din „La Nacion”, deşi vrea să o facă pe durul.

„Leo, pe stînga, eu, pe dreapta. Ne-am completat frumos. Am marcat, am învins, am dat craci tuturor. Unchiaşul de schimba tabela obosise, Dios Mio! 10-0, doi de 5-0, un 7-0. Leo a dat 15 în şase meciuri!”.

De ce Maradona n-a ajuns Maradona
Simte că te uiţi la el. Că-l iscodeşti. Nu apuci să bagi întrebarea, el sare, deja, cu răspunsul. „Cabron, de ce n-am ajuns mare? N-am ştiut să suport presiunea. N-o haleam deloc! Ştii cum e? Toţi se belesc la tine, toţi te miros, eşti crack-ul, trebuie să găseşti o soluţie, să marchezi, să faci ceva genial. N-am rezistat. Eu, nu, Leo, da!”.

Apoi… Apoi Maradona şi Messi, astrele care jucaseră în aceeaşi echipă, au luat-o pe drumuri separate. Leo a cotit-o spre Barcelona, unde i s-au injectat hormoni de creştere. Sergio a rămas pe cealaltă parte a Atlanticului, unde i s-au injectat proteine pentru combaterea astmului, ceea ce l-a împiedicat să crească. Pe Maradona l-a vrut, în 1999, trupa lui Gică Craioveanu, Villarreal. Tatăl, don Alfredo Victor Maradona, i-a spus să rămînă în Argentina. Un an mai tîrziu, Messi, dimpreună cu seniorul, Jorge, se urcau în avionul de „Camp Nou”. Despre Leo se ştie totul. El, Maradona, a ajuns pe la Atletico Tucuman. Apoi, prin Mexic, în liga a treia, unde l-a mardit pe preşedintele clubului. Prin 2011 s-a întors acasă. Se băga, pentr-un pişcot, pe la turnee de amatori, pe la şuşe.

„Şi acum mă dau cu capul de pereţi. Mamă, ce oportunităţi am avut”. Zicînd asta, îţi face semn să te tragi olecuţă la o parte. Le televizor se transmite treaba aia cu Balonul de Aur, de la Kongresshaus, din Zürich, unde Messi… El, Maradona, aşteaptă un telefon. Poate se lipeşte de o trupă cu ştaif din Bolivia…

Dai să pleci, dar, înainte, zici să arunci rîma, poate se prinde ceva. „Şi cu ce numere aţi jucat atunci, în cele şase meciuri?”. „Tată, ai urticarie de ziarist pe tine, dar nu mă prinzi. Reţine asta. Messi a fost cu 8. Maradona, cu 10. Ştii de ce? Pentru că Maradona siempre, pero siempre, juca numai cu numărul 10 pe tricou!”.

* Sursa: La Nacion