Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Marea schismă

Cea mai importantă ruptură din istoria sportului s-a petrecut într-o casă dintr-un sătuc german, acum aproape 70 de ani. „Seismul” creat a fost unul uriaş, dar pozitiv!

„Ai dracului bastarzi nenorociţi, iar au coborît peste noi!”. Cuvintele vin de undeva, […]

sâmbătă, 8 ianuarie 2011, 11:57

Cea mai importantă ruptură din istoria sportului s-a petrecut într-o casă dintr-un sătuc german, acum aproape 70 de ani. „Seismul” creat a fost unul uriaş, dar pozitiv!

„Ai dracului bastarzi nenorociţi, iar au coborît peste noi!”. Cuvintele vin de undeva, din bezna bunkerului. Pe trepte, o familie rămîne „blocată”. Cei de jos se jură că s-au gîndit la aliaţii care-i bombardează, în acest miez de iulie 1943. Cei de sus sînt ferm convinşi că despre ei e vorba. Din acea secundă, preţ de 35 de ani, nu vor mai schimba nici măcar o silabă!!! Marea schismă produsă între cei doi fraţi va schimba faţa sportului mondial pentru totdeauna. Şi nu numai!

200.000 de perechi în 1937!

Dăm timpul înapoi. Herzogenaurach, Reichul German, o localitate mică, la vreo 8.000 de suflete, aproape de Nürnberg. Vara lui 1924. Ambii sînt suiţi pe o scară. Unul ţine cuiul, celălalt bate cu ciocanul. Termină de aranjat „firma” pe care scrie „Gebrüder Dassler Schuhfabrik”, adică fabrica de pantofi a fraţilor Dassler. Coboară, se pun în faţa intrării, flancaţi de doi colaboratori, şi trag poza ce va rămîne în istorie.

poza.jpg

Au scos primul ”ooaa” la cumpăna dintre secole, la distanţă de doi ani. După prima mare conflagraţie mondială, în spălătoria mamei, au început să trebăluiască la pantofi. Rudolf, mai organizat, era creierul, cel care ţinea frîiele afacerii. Adolf, mai practic, se ocupa de maşini. Era criză, nimeni nu cumpăra. Atunci s-au decis să trecă pe sport. Olimpiadele plecaseră la drum, fotbalul scăpase de scutece. Înainte de a doua mare urgie, vindeau 200.000 de perechi pe an! Au început să inventeze totul: ce însemnă marketing sportiv, cum să-ţi faci publicitate încălţîndu-l pe negrul Jesse Owens, campionul olimpic cu patru medalii în ţara arienilor, cum se crează modele noi, cerute de piaţă. Apoi…

Peste rîul Aurach…

Apoi s-au înrolat în Partidul Nazist. Rudolf e mai aproape de doctrina naţional-socialistă, ajunge în Waffen-SS. Adolf nu adoră astfel de poveşti, dar trebuie să demonstreze că e un bun patriot. Diferă mult în opinii. Se ceartă non stop. Familiile nu se mai văd. Se răcesc. Vine scena din adăpost şi ultimele vorbe sunt spuse.

Rudolf, supărat, pleacă din afacere. Trece răul Aurach, care desparte sătucul –orăşel în două. Pune cărămidă peste cărămidă şi fondează „RuDa”, de la prenumele şi numele său. Peste un an, îi spune „Puma”.

Adolf rămîne pe loc. Renunţă la sintagma „fabrica fraţilor”. De mic e strigat Adi. Lipeşte un Dassler şi aşa apare „Adidas”. Cele mai mari companii producătoare de echipament sportiv pleacă din aceeaşi casă pentru a convieţui la o azvîrlitură de băţ una de cealaltă. Orgoliile celor doi pun în mişcare sportul modern.

Acum, hîtrii glumesc. E bine că ceilalţi fraţi Dassler nu au fost pasionaţi de încălţăminte. Altfel, astăzi şedinţele Consiilor de Administraţie de la „Nike” ori „Lotto” ar fi început cu Guten Morgen!

Comentarii (21)Adaugă comentariu

Mircea (4 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 12:20

Multumesc Catalin 😉

duck_ati (3 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 13:53

Interesant, ca de obicei. Oricum, mai interesant decat „cazul” Mutu…Si decat Becali(oricare ar fi prenumele). Bravo!

Pejovic (7 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 14:31

Film… Das Wunder von Bern. Crucial rolul lui Adi in primul titlu mondial castigat de Germania.

dorin (1 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 14:34

bravo !

motanul incaltat (13 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 14:36

Stiam povestea—-oricum super articol-putini carora le explicam ca patronii Adidas si Puma sunt fratii-ma credeau….

teddy (1 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 14:56

chiar n-am stiut-o pe asta … foarte foarte tare ! :))

p-aolo,s (1 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 17:12

bravo CATALIN.stiu ca iti place istoria sportului in general,dar citeodata ma minunezi,de pe unde le mai scotocesti omule?oricum,ma bucur ca esti un ALTFEL DE JURNALIST SPORTIV.eu te urmaresc de ceva vreme de afara si ma bucur ca existi.si iti multumesc deasemenea de ce ai facut atit la GSP cit si ca jurnalist.LA MULTI ANI tie si celor dragi.mult succes.

flor (32 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 18:17

Sincere felicitari Cataline. Esti singurul editorialist al GSP care poate fi citit fara sa te plictisesti. Revin cu o intrebare mai veche: de ce nu scoti o carte?

tavi (5 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 19:35

bravo

crisan dan (1 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 20:52

Foarte frumoasa poveste de viata. Chiar iti multumesc pentru ceea ce scrii. Restul ziarului e de rahat.

cosmin-sm (5 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 21:28

super. eu vazusem pe discovery, parca, aceasta istorie. rupturi aparusera chiar si in familii. daca bine tin minte, tatal lui andreas moeller lucra parca la puma si el trebuia sa joace in tricoul nationalei al carei echipament era dat de catre adidas, plus ca si la echipa de club purta puma. oricum, chiar si orasul s-a rupt in doua, o parte lucra l puma si o parte la adidas. oricum super tare finalul. multumim pentru ca ne incanti cu cate un articol de acest si ne-am dori sa te citim zilnic nu numai saptamanal. la mai mare si la cat mai multe!

jean3210 (1 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 22:22

@flor – priveste ce scrie la inceputul paginii sub poza autorului

Matei (3 comentarii)  •  8 ianuarie 2011, 23:02

Povestea o stiam,dar cumva confuz… Insa modul cum ti-o expune Nea Oprisan e fantastic. Intelegi totul, inveti si un pic din istoria sportului, iar pe deasupra te mai si amuzi. Felicitarile mele! Cu respect

@ JEAN3210 (32 comentarii)  •  9 ianuarie 2011, 9:45

Ceea ce scrie sub poza autorului se refera la cartea ” Steaua- Legenda unei echipe de fotbal”.

gery76 (45 comentarii)  •  9 ianuarie 2011, 19:07

Eu stiam aceasta” poveste de viata”dar prezentata de tine a devenit brusc mai fascinanta !!!

Sergiu (4 comentarii)  •  10 ianuarie 2011, 7:26

Tu faci misto, sau povestea e reala ? Si daca e reala…CÂT de reala este ? 🙂

Ovidiu (16 comentarii)  •  10 ianuarie 2011, 9:37

Excelent, de povestea cu Puma chiar nu stiam.

liviol (1 comentarii)  •  10 ianuarie 2011, 10:24

Partea mai nasoala e ca ranchiuna nemteasca e dusa la extrem. Ce nu mi-a placaut in toata aceasta poveste este faptul ca, pe patul de moarte unul dintre ei(nu mai retin exact) il cheama pe celalat pentru a-l vedea pt ultima oara si pentru o impacare inainte de trecerea in nefiinta!Acesta refuza sa vina si se despart pt todeauna certati!

dr.7 (1 comentarii)  •  10 ianuarie 2011, 12:08

Interesanta povestea, bine si anecdotic spusa. Multumim frumos!

DD (41 comentarii)  •  10 ianuarie 2011, 12:21

Super tare ! Nu stiam ! Multumesc Catalin………din nou !

atomix (25 comentarii)  •  15 ianuarie 2011, 22:31

Mii de scuze.Abia dupa ce am citit articolul nou am vazut sageata catre acesta. Hmm!. Si cand te gandesti ca imi propusesem sa nu ratez nici un articol de-al tau din noul an. Acum inteleg (inca o data daca mai era nevoie) si de ce. Esti unic in ziaristica sportiva din Romania.

Comentează