Samson fără mănuşi

În 1968, în Mexic, a salutat cu mîna dreptă ridicată în aer. Omagiu adus mişcării Black Power. Pe 4 noiembrie, a decis să-şi scoată amuletele la licitaţie…

Mexic, octombrie 1968. Un atlet negru ţipă la altul: “Frate, eşti gata? Ai […]

În 1968, în Mexic, a salutat cu mîna dreptă ridicată în aer. Omagiu adus mişcării Black Power. Pe 4 noiembrie, a decis să-şi scoată amuletele la licitaţie…

Mexic, octombrie 1968. Un atlet negru ţipă la altul: “Frate, eşti gata? Ai luat alea?””Ce să iau? Aaaa, le-am uitat!””Eşti nebun, cum dracu ai putut face asta?” Un sportiv alb se bagă în seamă. “Dacă el nu are, dă-i una lui, tu rămîi cu cealaltă. Vă susţin şi eu!” În tribune, spectatorii, pe jumătate albi, pe jumătate negri, urlă. Şi atunci se produce minunea! Podiumul de premiere la 200 metri. Sus stă primul atlet negru, cu medalia la gît şi pumnul drept, cu mănuşă, ridicat. În faţă e albul, cu insigna Proiectul Olimpic pentru Drepturile Omului în piept. În spatele lor, celălalt ”Negro”, cu pumnul stîng brăzdînd aerul. Cu mănuşă. Mişcarea Black Power…

Cultivatorul de bumbac
Tommie Smith era al şaptelea din 12. Fiu de cultivator de bumbac. Suportase tot ce putea suporta un negru la acea vreme. Sportul îl ajutase să treacă peste toate astea. Şapte recorduri mondiale. Apoi, în Mexic, la Jocurile Olimpice, a doborît bariera a 20 de secunde. ”Cînd cîştig, sunt american, nu negru american. Dacă fac ceva rău, sunt <<That neeger>>!” I-a venit ideea. La festivitatea pe premiere să poarte mănuşi, să arate lumii că negrii există. Dar John Carlos, ”fratele său”, omul cu bronz, le-a uitat. În învălmăşeala creată, Peter Norman, australianul alb, argintul, le-a dat sfaturi. Mai mult, s-a tras alături de ei, nemulţumit că la Antipozi băştinaşii erau măcelăriţi.

Tommie ”Jet”” avea mîndrie. Dar şi teamă. ”John, pentru mine, imnul american e sfînt. Nu trebuie să tremurăm. Dacă vrei să faci asta, o faci, dar cu onoare. Nu ştim cum vor reacţiona. În cazul în care auzi împuşcături, eşti obişnuit, la pămînt imediat!”

Camerele de luat vederi au transmis. Bliţzurile s-au declanşat. Trei atleţi, doi abanoşi şi un blond-castaniu, în văzul a milioane de oameni. Un omagiu adus lui Martin Luther King, asasinat cu doar cîteva luni înainte. Şi sutelor de mii de negri…

Un negru, un alb, un negru
I-au suspendat. Pe toţi trei. Pe viaţă. Negrii, excluşi forever din mişcarea olimpică. Albul, doar patru ani…

John Carlos s-a lăsat de atletism din cauza unei accidentări. A colaborat, sporadic, cu fotbalul american. Are 65 de ani, trăieşte în California.

Peter Norman s-a ales cu cangernă, în 1985. Picior amputat. N-a rezistat, a cazut în patima alcoolului. S-a dus în 2006. Sicriul i-a fost cărat de doi negri impunători, cu chelie şi mustaţă. Aurul şi bronzul din urmă cu 38 de ani.

Tommie Smith a decis să-şi vîndă pantofii de sport de atunci şi medalia. Are nevoie de bani. Pe 4 noiembrie speră să scoată 200.000 de dolari. Dalila l-a vrăjit pe Samson, i-a tăiat părul şi i-a luat puterea. ”Jet” a făcut-o de unul singur. Fără mănuşi, Black Power nu mai e nimic…

Priviţi poza. De ce ne amintim de Duckadam?