Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Samson fără mănuşi

În 1968, în Mexic, a salutat cu mîna dreptă ridicată în aer. Omagiu adus mişcării Black Power. Pe 4 noiembrie, a decis să-şi scoată amuletele la licitaţie…

Mexic, octombrie 1968. Un atlet negru ţipă la altul: “Frate, eşti gata? Ai […]

vineri, 29 octombrie 2010, 8:16

În 1968, în Mexic, a salutat cu mîna dreptă ridicată în aer. Omagiu adus mişcării Black Power. Pe 4 noiembrie, a decis să-şi scoată amuletele la licitaţie…

Mexic, octombrie 1968. Un atlet negru ţipă la altul: “Frate, eşti gata? Ai luat alea?””Ce să iau? Aaaa, le-am uitat!””Eşti nebun, cum dracu ai putut face asta?” Un sportiv alb se bagă în seamă. “Dacă el nu are, dă-i una lui, tu rămîi cu cealaltă. Vă susţin şi eu!” În tribune, spectatorii, pe jumătate albi, pe jumătate negri, urlă. Şi atunci se produce minunea! Podiumul de premiere la 200 metri. Sus stă primul atlet negru, cu medalia la gît şi pumnul drept, cu mănuşă, ridicat. În faţă e albul, cu insigna Proiectul Olimpic pentru Drepturile Omului în piept. În spatele lor, celălalt ”Negro”, cu pumnul stîng brăzdînd aerul. Cu mănuşă. Mişcarea Black Power…

Cultivatorul de bumbac
Tommie Smith era al şaptelea din 12. Fiu de cultivator de bumbac. Suportase tot ce putea suporta un negru la acea vreme. Sportul îl ajutase să treacă peste toate astea. Şapte recorduri mondiale. Apoi, în Mexic, la Jocurile Olimpice, a doborît bariera a 20 de secunde. ”Cînd cîştig, sunt american, nu negru american. Dacă fac ceva rău, sunt <<That neeger>>!” I-a venit ideea. La festivitatea pe premiere să poarte mănuşi, să arate lumii că negrii există. Dar John Carlos, ”fratele său”, omul cu bronz, le-a uitat. În învălmăşeala creată, Peter Norman, australianul alb, argintul, le-a dat sfaturi. Mai mult, s-a tras alături de ei, nemulţumit că la Antipozi băştinaşii erau măcelăriţi.

Tommie ”Jet”” avea mîndrie. Dar şi teamă. ”John, pentru mine, imnul american e sfînt. Nu trebuie să tremurăm. Dacă vrei să faci asta, o faci, dar cu onoare. Nu ştim cum vor reacţiona. În cazul în care auzi împuşcături, eşti obişnuit, la pămînt imediat!”

Camerele de luat vederi au transmis. Bliţzurile s-au declanşat. Trei atleţi, doi abanoşi şi un blond-castaniu, în văzul a milioane de oameni. Un omagiu adus lui Martin Luther King, asasinat cu doar cîteva luni înainte. Şi sutelor de mii de negri…

Un negru, un alb, un negru
I-au suspendat. Pe toţi trei. Pe viaţă. Negrii, excluşi forever din mişcarea olimpică. Albul, doar patru ani…

John Carlos s-a lăsat de atletism din cauza unei accidentări. A colaborat, sporadic, cu fotbalul american. Are 65 de ani, trăieşte în California.

Peter Norman s-a ales cu cangernă, în 1985. Picior amputat. N-a rezistat, a cazut în patima alcoolului. S-a dus în 2006. Sicriul i-a fost cărat de doi negri impunători, cu chelie şi mustaţă. Aurul şi bronzul din urmă cu 38 de ani.

Tommie Smith a decis să-şi vîndă pantofii de sport de atunci şi medalia. Are nevoie de bani. Pe 4 noiembrie speră să scoată 200.000 de dolari. Dalila l-a vrăjit pe Samson, i-a tăiat părul şi i-a luat puterea. ”Jet” a făcut-o de unul singur. Fără mănuşi, Black Power nu mai e nimic…

smith_carlos_statue1.jpg

Priviţi poza. De ce ne amintim de Duckadam?

Comentarii (16)Adaugă comentariu

Ciprica (3 comentarii)  •  29 octombrie 2010, 22:55

Un amendament. Wiki spune asa: „which nearly led to his leg being amputated”. Deci nu a ramas fara picior. In rest, sursa pare a fi citata destul de exact. 😉 Felicitari si stima pentru a fi altceva intr-un ocean de becalisme.

durden (109 comentarii)  •  29 octombrie 2010, 23:15

meh…ai scris si alte articole mai bune…oricum,incurajari pt viitor! 😀

Filbert (6 comentarii)  •  29 octombrie 2010, 23:40

Corect e ‘nigger’

herbert holyoake (63 comentarii)  •  30 octombrie 2010, 1:16

D-le Oprisan,inca o data aveti tot respectul meu ! Am vazut telecastul acestui eveniment si marturisesc ca si acum sint uluit de gestul celor 3 sportivi.Mai ales ca acolo era si conationalul meu Peter Norman.Intr-adevar in anii ’60 bastinasii tarii mele erau intr-o situatie aproape fara iesire.Lucrurile s-au mai „reparat” putin acum,dar tot aurul din lume nu pot plati raul creat de colonistii albi. Au fost decimati.Au fost expusi la virusuri necunoscute acolo,virusuri aduse de colonisti.Aborigenii au fost cea mai sanatoasa rasa din lume cu cea mai lunga medie de viata.Au fost „momiti” cu alcool ca sa plece de pe paminturile lor.Astazi alcoolismul face ravagii in rindurile lor.In ’60-’70 copiii lor au fostluati de la familii si dati in grija unor familii de albi ca sa-i „creasca” civilizat !Acea generatie se numese „Generatia Furata”.La acea vreme daca un alb protesta si milita pt drepturile aborigenilor era un paria al societatii.Cu atit mai mult a socat gestul lui Peter Norman cu cit a fost facut in vazul intregii lumi.Nici astazi Peter Norman nu are loc in „Hall Of Fame „in sportul australian.Acolo e celalat Norman,Greg golferul.Si cind te gindesti ca Pete a fost singurul Aussie care a luat vreo medalie la sprintu olimpic !Chiar azi activistii miscarii pt drepturile aborigenilor sint tratati cu dispret sau,in cel mai bun caz cu indiferenta.Carlos Santana a dat acum vreo 4 ani citeva concerte aici.A purtat un tricou negru cu steagul aborigean pe piept.N-a fost invitat de nici o televiziune pt interviuri caci omul a insistat sa poarte acelasi tricou !Cit pt Ciprica,Norman si-a pierdut piciorul.Fiind facuta cu ajutorul postantilor Wikipedia nu este intodeauna acurata .

scooby (16 comentarii)  •  30 octombrie 2010, 13:01

Si inregistrarea cu pricina:
http://www.youtube.com/watch?v=ocu-llaGEnY&feature=related

Nite (2 comentarii)  •  30 octombrie 2010, 13:19

Interesant articolul. Insa s-a strecurat o greseala. Nu se scrie „That neeger!”, ci „That nigger!”.
In rest, toate bune.

Pejovic (7 comentarii)  •  30 octombrie 2010, 14:54

http://www.imdb.com/title/tt0874317/

Si filmul. Mi-a placut articolul.

petronel (1 comentarii)  •  30 octombrie 2010, 18:38

Pentru că Dukadam si-a scos mănușile cu care a apărat la Sevilia, la licitație, nemaiavând bani pentru traiul zilnic.Așa știu politicienii să respecte valorile românești.

Andrei (2 comentarii)  •  31 octombrie 2010, 9:58

inca un anmendament: aveau sosete negre, fara pantofi in picioare – un alt simbol al luptei negrilor

allexx2605 (2 comentarii)  •  31 octombrie 2010, 20:51

Nene Oprisene zi si mie o treaba ca esti mai cu multe primaveri…. Sunt fan al Stiintei Craiova si tata se rade de min ca nu stiu primul imn a’l craiovei..ce suna cam asa ceva : „In orasul de pe Jiu, o echipa mare stiu, ea se cheama craiova , stiinta stiinta craiova !’
Te-as ruga daca se poate intr-o emisiune viitoare sa difuzezi acest cantec pentru ca eu nu-l gasesc .
Salutari si la cat mai multe emisiuni !

kistok (1 comentarii)  •  31 octombrie 2010, 22:21

nea smyley….cand mai faci si tu un smyley TV???mie dor de nento smyley….oricum,frumos articol……..se poate mai bine de atat

michael kamen (2 comentarii)  •  1 noiembrie 2010, 7:02

eu nu imi amintesc de dukadam

giovanni (1 comentarii)  •  1 noiembrie 2010, 11:25

intersant ca tot ceea ce scrii si faci Uneori imi amintesti de nea Vania Chirila prin scrisul tau Respect.punct.

Adi (15 comentarii)  •  1 noiembrie 2010, 19:15

daca articolul a fost inspirat de vizionarea filmului, era bine de mentionat asta… altfel pare ca literatura scrisa din informatii de pe net… cine mai stie azi cine a fost Tommy Smith? In 1968 abia se introducea la noi televiziunea, iar stiri sportive din lume erau rare…

nu conteaza (5 comentarii)  •  1 noiembrie 2010, 22:34

e foarte misto povestea, a fost un documentar f bun pe Discovery History de curand despre ei.

biletul zilei (3 comentarii)  •  3 noiembrie 2010, 11:01

Ne-ai dat pe spate cu subiectul asta? Avem vreo problema la noi cu rasismul si nu stim?

Comentează