Gîscan la Chindie

La 33 de ani, după o viaţă la Piteşti, Gicu Dobrin a tras o fugă, lungă cît un sezon, la Tîrgovişte. A parcat echipa în "A" apoi s-a întors la a doua dragoste. Prima era Gica

De acolo, de sus, invidioşi că lîngă Argeş lucrurile mergeau la fel de bine ca-n Olimp, zeii cei mari strigară după Discordie. Frumoasa coborîse la Piteşti. Gicu şi Armeanul trebăluiseră, dimpreună, vreo 10 sezoane, se lăsase cu două titluri, dar parcă acum, în vara lui ’80, limba pe care o glăsuiau nu mai era aceeaşi. Dobrin ajunsese la 33 de ani – jumătate din viaţă, vorba cîntecului lui Julio Iglesias – stătea stingher şi se întreba dacă nu cumva Trivalea găsise alt Dumnezeu al fotbalului la care să se roage.

Cu-n autocar răguşit oaspeţii de la CS Tîrgovişte poposiră la „amical”. Ochiseră chipul împietrit al „Gîscanului. „Ce e, mă, cu voi pe iste meleaguri?”, se stropşise la ei. „Gicule, ne-adie un gînd de promovare. Ne-am gîndit că poate ne ajutaţi cu doi-trei băieţi împrumut, să pună şi ei umărul, să respirăm şi noi niţeluş ozon de primă ligă”. Glăsuiseră-n cor. Preşedintele, nea Costică Chiriţă, care-şi făcea mai întîi nod la cravată, apoi se spăla pe dinţi, şi al său Sancho Panza, Constantin „Titi” Ionescu, zis „Baba”, un team manager de acum 35 de ani, de la care Jean Pădureanu avea să deprindă „meserie”. „Păi de ce nu mă luaţi pe mine?”, se auzi întrebarea.

Două săptămîni şi 10 minute
Fix două săptămîni trecură de la povestioară. Gicu, cu tot cu Gica, parcau lîngă Turnul Chindiei. Chiriţă şi „Baba” se frecau la ochi: omul care jucase numai la Piteşti, simbolul fotbalului stelar, cel care refuzase Craiova ori Dinamo, cel care fusese refuzat de nea Nicu să ajungă la Real Madrid, el, Nicolae Dobrin, la CS Tîrgovişte? „Tată, ştiu că la voi s-a lăsat cu promovare în «A» doar de două ori. Dăm drumul la a treia?”. I-au dat. Acte croşetate în zece minute. Gicu a primit 70.000 de lei ceauşeşti la semnătură. Gica s-a ales cu serviciu în zonă. Gicu a făcut rost de un leu la fiecare bilet vîndut. Dar cine-i amărîtul de scrib să-şi bage nasul în chiseaua cu ambrozie şi nectar?

O toamnă şi-o primăvară
Pe 31 august 1980 omenirea s-a oprit din a răsufla. 20.000 de oameni au venit la stadion. Dobrin, da, cel-numai-al-Piteştiului, evolua la Tîrgovişte. 2-1. „Mereu la pupitrul de comandă, Dobrin a ridicat nivelul tehnic” zicea cronicarul… În etapa a 4-a, gol la Sibiu, contra Şoimilor, 0-2. Gicu le sudează jocul. Silviu Dumitrescu e lîngă el, Economu o vîră în aţe. Se aprind speranţele. Pe 7 decembrie, cînd se pleacă după şorici, CS-ul e lider: 11 victorii, cinci egaluri şi o singură înfrîngere, 27 de puncte, primul loc. Golaverajul sperie şi azi: 32-6.

Dobrin se distrează la un „prietenesc” 3-2 cu Legia Varşovia, în februarie 1981, cînd Tîrgoviştea marchează toate cele cinci goluri!!! La reluarea campionatului, Dobrin mai primeşte o învoire, mai se lasă cu o excursie la Piteşti, dar cîţi l-au văzut pe Pele dînd ture de teren la Cosmos?

Promovarea e tot mai aproape. Pe 24 aprilie, după un 2-0 cu Petrolul, ceasurile stau pe loc. Pentru a treia oară în istorie echipa e pe prima scenă ! Chiriţă, cel pe care, cu opt luni în urmă toţi îl considerau un Don Quijote, învinsese morile de vînt. Cu mulţi ani înainte, ca jucător, prinsese „A”-ul. Acum o făcea ca presidente.

Însă Argesis, rîul cel vechi, nemuritor, plînge după Gicu. Omul nu-l poate lăsa să sece. Se reîntoarce, ca un maur, cu datoria îndeplinită.

Dom’ Chiriţă se stinse primul. De opt ani şi Dobrin ne-a lăsat fără mingea albă, cu hexagoane negre. Tîrgoviştenii jură că în serile cu lună plină, lîngă Curte, un bătrînel simpatic se ceartă cu Turnul Chindiei. „Cum să fie, mă, numa’ 33 de voievozi? Sînt 34! Pe Gîscan nu-l puneţi?”.

E „Baba”. Nu-i dus! Doar niţel tare de-o ureche.

* Sursa: „Istoria fotbalului tîrgoviştean” (N. şi G. Boriga)