Supermanul, sportsmanul, salvamarul

Trei într-un click. Actor, jucător, preşedinte. O imagine cu bărbaţi de onoare pe terenul celui mai important om din Univers

Urmărim partea stîngă a fotografiei de mai sus.

„Haide, conte, suie-n scări!”. Cea care glăsuieşte e actriţa Jacqueline Bisset. Undeva, într-un studiou de la Hollywood, acum fix trei decenii. Se turnează „Anna Karenina”, „contele” e un tip înalt, zvelt, pe la aproape doi metri, cu ochii ca de peruzea. Îl joacă pe Vronski. Iubeşte caii la nebunie, dar este alergic la ei. Urmează tratament cu antihistaminice, trebuie să-şi învingă teama.

Patru ani trec de atunci. Omul se bagă, deja, la concursuri. Are un bidiviu de 12 primăveri, „Buck”, prinde, la Vermont, locul patru din 27 la „dresaj”.
Pe 27 mai 1995, armăsarul refuză al treilea obstacol. Jockeul îi sare peste cap, se ţine de hăţuri, loveşte lemnul barierei. Trosc! Prima vertebră a coloanei se desparte de a doua. Nu-i aşa că viaţa bate filmul? El, cel care a fost Superman, el, cel care s-a întors în timp în superbitatea de „Undeva, cîndva”, el nu mai poate merge! Nu mai poate respira!

Se gîndeşte la sinucidere. „Poate mă lasă să plec”… zice uşor. Se aude un glas: „Voi spune asta o singură dată. O să te sprijin indiferent ce vei decide, pentru că e viaţa ta şi decizia ta. Aş vrea însă să ştii că voi fi alături de tine în toată această prăpastie, nu contează cît de adîncă. Tu tot TU rămîi pentru mine. Şi te iubesc!”. A glăsuit Dana, soaţa. Din acea secundă, eutanasia nu-i mai sună a soluţie.

Ne mutăm pe centru
S-a apucat de fotbal american. A parcat la New York Giants. A intrat pe uşă şi nu a mai ieşit. A stat la băieţi o duzină de ani. A debutat în 1952. Putea juca atît defensiv, cît şi ofensiv, lucru extrem de interesant, mai ales după cel de-Al Doilea Război Mondial. Peste patru ani era uns cel mai bun jucător din NFL, luînd titlul după ce-i halise pe „urşii” din Chicago. Apoi, la un meci cu Philadelphia Eagles, Chuck Bednarik a avut o intrare criminală, dar legală la acea vreme. I-a despicat craniul în două. Atît de civilizat încît un reverend a fost rugat să respire prin preajmă, aşa, de control.

Dar el – omul cu cea mai mare voinţă din NY – a revenit după 18 luni!!! Şi-a schimbat poziţia, a luat totul de la zero. Pe 30 iulie 1977 ajungea în Hall of Fame. Trecea linia de aut şi urca în cabina de comentator. 27 de ani la „Monday Night Football”. Un premiu Emmy.

Niţeluş dreapta
„Mi-a plăcut să fac politică, actorie şi sport. La naiba, nu ştiu în ce ordine!”, glumea în deschiderea fiecărui speech. Fotbal american la Dixon, 1928. La 15 ani scotea, deja, oamenii din valuri. Avea două moduri: fie se arunca şi întrecea totul, primind porecla de „Şobolanul de apă”, fie îi aducea pe mal, pentru că era un salvamar descurcăreţ. Şapte ani cu „Uite marea, uite valul, uite, vine!” şi 77 de persoane care-i vor mulţumi în genunchi. Plus toate rudele lor.

Cadrul larg
Poza nu-i aducătoare de clickuri. Nici măcar nu are acţiune-n ea. Nu-i despre lovele, sutiene ori manele. E trasă-n mai 1983, la a 15-a aniversare a programului Special Olympics, în Camera Diplomaţilor de la Casa Albă.

Christopher Reeve e în stînga. Actor fin, plecat la doar 52 de ani. Poveste tristă pentru un tip ce făcuse milioane de copii să adoarmă fericiţi şi care se putea întoarce, oricînd, în timp, spre a repara ce nu era bine făcut!

Mijlocul e ţinut, ca şi pe teren, de Frank Gifford. Toată viaţa la un singur club, scrolezi pentru a-i putea citi toată cariera pe o pagină de net.

La dreapta e cel de-al 40-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, Ronald Reagan. Un tip cool, cel care elimina rachetele cu rază medie de acţiune din Europa şi care, după nişte agape cu Gorbi, decidea că apostolii lui Stalin ar fi bine să o lase mai moale. Faptul că de 25 de ani sîntem altfel e şi meritul lui.

Un click scurt! Superman, sportsman, salvamar.

* Sursa: wikipedia