Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Şi-a omorît idolul, apoi echipa

Attilo Romero. În 2000 a preluat pe Torino. În 2005, l-a falimentat. În 1967 îşi ucisese marele idol, „Gigi” Meroni

Putea să recite, dintr-o suflare, totul despre Gigi Meroni. Orfan de tată, mama îl crescuse greu. Pornise la Como, trecuse […]

sâmbătă, 29 noiembrie 2008, 7:46

Attilo Romero. În 2000 a preluat pe Torino. În 2005, l-a falimentat. În 1967 îşi ucisese marele idol, „Gigi” Meroni

Putea să recite, dintr-o suflare, totul despre Gigi Meroni. Orfan de tată, mama îl crescuse greu. Pornise la Como, trecuse la Genoa, acum ajunsese la Torino, echipa sa de suflet, ce, la aproape două decenii de la tragedia de la Superga, tot nu se regăsea. Ironia sorţii? Pe pilotul aeronavei îl chema…Gigi Meroni. Se pieptăna ca el, se îmbrăca asemenea lui. Era un boem, se purta cu barbă, asculta <<The Beatles>> şi ieşea, pe stradă, cu o găină în lesă, pentru că toţi ceilalţi aveau cîini!. Cunoştea că are 144 de partide în Serie A, şase meciuri la echipa naţională. Mamă, ce gol dăduse în amicalul cu Argentina!. Era ceea ce se cheamă un fan. Sau un fanatic. Locuia la 13 numere distanţă de casa idolului.

L-a călcat cu maşina la 100 de metri de casă!

Seara lui 15 octombrie 1967. Luigi ‘Gigi’ Meroni, idolul tribunelor lui AC Torino, terminase duşul. Trecuseră 30 de minute de la finele partidei cu Sampdoria, cîştigatâ cu 4-2, iar Poletti, altă stea, bunul său prieten, îl întrebase: ‘Bem ceva, uşor?’ Nu-l refuzase, pentru că mergeau de vreo trei ani la barul ăsta, după fiecare victorie. Au zis să iasă cu bicicletele. Cam asta a fost tot. Ba nu!!! Continuarea e tragică. Sau comică? Pe ‘Corso Re Umberto’, la… o lungime de teren de fotbal de casa sa, ‘Gigi’ a fost lovit, în plin, de un Fiat 124 Coupe. Impactul l-a aruncat într-o Lancia Appia, care l-a tîrît 50 de metri. Seara, la 22.40, medicii i-au anunţat decesul. Poletti avea să scape doar cu o lovitură la gambă. Conducâtorul auto al maşinii  vinovate s-a prezentat la Poliţie. Numele său? Attilio Romero, un tînăr de 19 ani, de familie bună. CEL MAI MARE FAN AL LUI MERONI!!! Ajunsese să semene şi să se comporte atît de bine ca  ‘Gigi’, încît oamenii îl opreau pe stradă şi îi cereau autografe!!! ‘Îl urmâream peste tot, oriunde mergea. Din păcate, eu n-am avut timp să calc frîna, el nu s-a uitat în stînga”. O declaraţie seacă.

A luat-o razna, apoi a devenit ‘chairman’

20.000 de persoane au venit să-l conducâ pe ‘Gigi’ pe ultimul drum. Din acea zi, Romero n-a mai fost om. Părinţii, medici, l-au ajutat sâ se reintegreze, deşi asta i-a cam costat 30 de ani din viaţă. În 2000, Attilo, marele fan al lui Meroni, ucigaşul său, a devenit preşedinte la AC Torino sau ‘chairman’, cum îi plăcea sâ se autoproclame. Peste cinci ani, cînd echipa se pregătea să sărbătorească un secol de viaţă, a falimentat-o. Sau, altfel spus, vorba lui Schopenhauer, ‘Destinul face cărţile, iar noi jucăm cu ele’!

Comentarii (25)Adaugă comentariu

Mihai (5 comentarii)  •  29 noiembrie 2008, 20:24

In sfarsit un articol bun, despre un mare jucator, o mare echipa si un destin potrivnic.Forza Toro!
Bravo Catalin.

mindhacker (1 comentarii)  •  29 noiembrie 2008, 20:29

Aproape incredibil…

ratzoi (8 comentarii)  •  29 noiembrie 2008, 23:30

fraaaate…povestea e suuuper..stau si ma intreb de unde stii atatea?

berbec (1 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 2:46

este chiar adevarata povestea asta ???

Joitaru (1 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 4:11

Auzi, esti roman, nu prea paro dupa ce ai scris aici.
FELICITARI, NU AM MAI CITIT DE MULT PE UN SITE DE SPORT ASA CEVA

Dragos (11 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 4:17

Esti cel mai bun jurnalist de sport din Romania ! Felicitari !

Doctorul (12 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 4:28

‘Destinul face cărţile, iar noi jucăm cu ele’! sau ‘Noi suntem bolnavi si viata n-are reteta”

Peace

Doctorul (12 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 4:31

Superba povestea. Ireala. Dar cum a ajuns un condamnat la conducerea unui club de fotbal. Si ce inseamna sa urmaresti peste tot un om? Il urmarea si atunci? Asta nu e fanatism, e hartuire.

Peace

meroni (2 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 11:11

bv! ma bucur ca am citit acest articol pt ca si eu sunt un mare fan de-al lui meroni

meroni (2 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 11:15

ai uitat sa mentionezi ca i se zicea „farfalla” =fluture 🙂 si ca femeie cu care traia i-a furat-o unuia de la altar :))

iubescfotbalulcurat (1 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 11:36

cum se zice…viata bate filmul
Toro mereu a fost o echipa greu incercata, si mereu a stiut sa se ridice
felicitari pentru articol…Forza TOROO

mekkaman (2 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 11:47

atat de bine scris articolul, incat mi-a trecut intreaga poveste prin fatza ochilor… respectele mele!!!

nu conteaza (5 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 12:20

tare de tot

vasim (37 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 14:33

Dupa ce si-a falimentat echipa a innebunit a doua oara ?
Frumos articol.
Sunt atatea lucruri interesante despre care un jurnalist poate scrie dar cei din Romania refuza si in schimb scriu despre alde Mitica, Gigi et Co…
Pacat de indobitocirea asta.
Felicitari pentru articol!

senna (1 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 14:45

Bun articol.

neamtu, (1 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 19:20

Acum cateva zile am citit un articol scris de tine.Cred ca era vorba de Urziceni.O aiureala din care nu am inteles nimic.In schimb,acest articol este chiar bun.

tawiann (1 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 22:18

frumos…
bravos !!!

eu aka me (6 comentarii)  •  30 noiembrie 2008, 22:58

intr’adevar… superba povestea!

Bonano (5 comentarii)  •  1 decembrie 2008, 1:40

bravo

leonardo (1 comentarii)  •  1 decembrie 2008, 2:21

corectie: il cheama Attilio (nu Attilo) Romero. Si de fapt se duceau la inghetata (vezi: http://www.gigimeroni.it/storia.html)

lorenzo (1 comentarii)  •  1 decembrie 2008, 16:19

Prietene, dupa ce am pus linkul cu textul original, de unde ai facut tu traducerea, ai sters postul.
Daca puneai si sursa filozof ramaneai, asa doar smiley , maine va fi mai greu.
L.

biscuite (1 comentarii)  •  2 decembrie 2008, 2:16

lorenzo:important e ca s.a gasit cineva sa traduca povestea

leonidasborcea (1 comentarii)  •  2 decembrie 2008, 12:45

f tare !!! mai vrem articole din astea nu doar barfe si speculatii din campionatul nostru.ii cel mai bun articol care l-am gasit pe site azi

mihai (4 comentarii)  •  2 decembrie 2008, 20:36

*de fapt ii Attilio…

Teal’c (1 comentarii)  •  3 decembrie 2008, 11:45

Cataline , spune-ne si noua cand si unde e lansarea la ce-ai muncit tu in ultimul an , de ce esti secretos ?

Comentează