Pădurea spînzuratului

După şase sezoane la Ujpest, şi-a dorit o viaţă mai bună, peste graniţă. Securitatea ungară l-a prins, l-a condamnat la moarte şi apoi l-a dat exemplu negativ. Despre Szucs Sándor se spune că a fost unul dintre cei mai mari […]

După şase sezoane la Ujpest, şi-a dorit o viaţă mai bună, peste graniţă. Securitatea ungară l-a prins, l-a condamnat la moarte şi apoi l-a dat exemplu negativ. Despre Szucs Sándor se spune că a fost unul dintre cei mai mari fotbalişti maghiari…

Lansezi atacul cu ”L-aţi iubit?”, dar pînă să-ţi răspundă sesizezi un surîs ironic, ceva de genul ”Ce fel de întrebare e asta?” ”Dacă l-am iubit? Păi noi încercăm să fugim, pedestru, de un zeu înaripat, care ne loveşte cu săgeţi?”
A trecut de 80 de ani, pe care nu-i arată. O cheamă Kovacs Erzsi. A fost, vreme de vreo jumătate de secol, cea mai frumoasă voce a Ungariei.
Cînd începe să vorbească despre el, oftează din verb în verb. ”Ne-am cunoscut în vara lui ’49, pe lacul Balaton. Eu venisem să cînt, el era deja vedetă. Juca la Ujpest, avea selecţii în echipa naţională. Nu l-am sesizat, dar, peste două zile, a sunat telefonul. <<Sunt Szucs Sándor. Vrei să ne întîlnim?>> Bătea în 30 de ani, eu trecusem de 20. Era căsătorit, eu, la fel. Lui îi spune cineva <<tată>> acasă, chiar de două ori, mie, nu! Dacă am greşit? Da, da, da, admit şi acum, dar primul sărut se dă cu inima, nu cu buzele! Călcam pe un teren minat, ştiam, dar ne-am întîlnit. Era distins, cu părul dat cu briantină, un adevărat atlet!”

5.000 de dolari şi jumătate de kilogram de aur

”N-am putut ţine ascunsă relaţia. Ne-au luat urma. Atunci am decis să fugim. Primăvara lui ’51. Avea ofertă de la AC Milan, dar cine-l lăsa să ajungă acolo? Ruşii domneau la noi în ţară, Sando Ronai, comunistul, era la putere. AVH, securitatea, se infiltrase deja. Nu ştiam! Cîrtiţele ne-au zis să aducem 5.000 de dolari şi o jumătate de kilogram de aur. Un fel de paşaport pentru Italia, via Iugoslavia. Ne-au prins la 60 de kilometri de graniţă. El nu-şi dădea seama. I se părea ceva normal să le spună, în faţă, că vrea o viaţă mai bună…Ne-au băgat în celule lipite, ca să ne chinuim şi mai tare. Ne-au judecat fără avocaţi, cu soldaţi înarmaţi la uşă, în cel mai mic secret! Mi-au dat patru ani, cu umilinţe morale, cu…Pe el l-au încadrat la articolul 26, înaltă trădare, o lege pe care n-au aplicat-o, niciodată, nici înainte, nici după. A fost, cum s-ar zice, primul şi ultimul. Aveau nevoie de o sperietoare pentru ceilalţi. Condamnat la moarte prin spînzurare…N-am ştiut cînd au făcut-o. După am aflat că l-au dus într-o pădure, ca să nu se afle în închisoare că marele Szucs Sándor… Acolo…Puşkaş şi Boszik s-au dus la Ministrul Apărării, pentru cruţare…Dar el a strigat pînă în ultima clipă: ”Dacă nu pot trăi fără Erzsi a mea, mai bine să mă omorîţi”…

E clar că nu mai poate povesti. Mai spune doar că an de an, pe 4 iunie, merge la cimitirul ”Új köztemetð” din Budapesta, unde lasă o floare pe mormîntul unui martir plecat de lîngă ea la doar 30 de ani…

A urit uniforma, dar l-au obligat sa o poarte. Szucs a evoluat si contra noastra, intr-un amical din 1945, 7-2, la Budapesta