Dulce et decorum est…

Nils Uhlin Hansen a deţinut 20 de ani recordul norvegian la săritura în lungime. A schiat 28 de ore la minus 35 de grade. A fost un sabotor clasa întîia. A decedat cu patru luni înainte ca generalul german Franz […]

Nils Uhlin Hansen a deţinut 20 de ani recordul norvegian la săritura în lungime. A schiat 28 de ore la minus 35 de grade. A fost un sabotor clasa întîia. A decedat cu patru luni înainte ca generalul german Franz Böhme să predea armele…

Nils fusese primul împuşcat. Trei gloanţe. Unul în picior, altul în piept, ultimul în gît. Se stingea. Vedea Styxul. Îl vedea şi pe Cerber…Toată scurta lui viaţă, 26 de ani, nu crezuse în aşa ceva, acum, însă, stătea la coadă, cu bănuţii în mînă, pregătit să-i plătească lui Charon. Gîndea că e o tîmpenie treaba aia cu derularea întregii vieţi înainte de a face cunoştinţă cu Hades, dar uite că i se întîmpla lui…

28 de ore la minus 35 de grade!
La 19 ani, campion al Norvegiei la săritura în lungime. 7.39. Corect, era la vreun sfert de metru de marele Kaare Strøm, dar abia îi dăduseră tuleiele, cum să se ia la trîntă, pe nisip, cu cel pe care-l avea decupat, din ziare, deasupra patului? Apoi, pe 11 septembrie 1939 – n-avea să uite ziua aia destul de friguroasă!  – a alergat, a bătut şi…şapteeeecincizecişipatruuuuuu!!!! Record norvegian şi nordic!!! 20.000 de suflete, 40.000 de palme ridicate pe stadionul ”Bislett” şi primul sărut pe care-l primise şi-l acceptase din partea unui bărbat: Otto Berg, marele campion, pe care-l detronase…

Şi invazia…
Nemţii îi ocupaseră ţara. Ştia că nu se poate duela cu ei din interior. S-a bucurat enorm cînd Martin Linge, cel mai cunoscut actor norvegian al vremii, l-a cooptat în gaşca sabotorilor. Corect, cuvîntul ăsta avea sens peiorativ, dar ce puteai face cu 400.000 de naziştii pe cap? A început cu explozia de pe Nordland Line. Lui Nils i-a fost frică, dar după ce Linge i-a părăsit, de Crăciun, în ’41, a devenit şi mai curajos. A plecat în Anglia, a devenit specialist în astfel de acţiuni şi a continuat…Dovre Line, Rauma Line. Friţilor le era greu să se mişte pe nişte şine de tren ce zburau din două în două săptămîni…

Cînd să fi fost? Iarna lui ’41 sau ’42? Incredibil, ce l-a lăsat memoria! Nu, era în noiembrie 1941, clar! Pe schiuri, a băgat, atunci, 28 de ore la minus 35 de grade! Nu s-a oprit! Avea încă, în trup, antrenamentele pentru Olimpiada de la Tokyo, anulată.

Apogeul fusese pe Røros Line…Doamne, ce explozie!…Nemţii se înfuriaseră rău. Dăduseră drumul la ”Aktion Hengst”, vînătoarea sabotorilor. Au ochit un membru al Rezistenţei. Urmele sale, pe zăpadă, îi duseseră la o cabană în Forsetvollan, aproape de Budal, un sătuc cu vreo 300 de suflete. Atunci s-a petrecut totul…Pe nepregătite. Citea poemul lui Wilfred Owen, din primul mare război, ”Dulce et decorum est…”

Gata, aproape a ajuns! Are banii pregătiţi. În schimbul lor, aude că va primi trei medalii. E bucuros! Dar, după ce îl trece rîul în care Tetis, cea-cu-picioare-de-argint, a uitat să-i scufunde puiului ei, Ahile, călcîiul, Charon îl duce spre o încăpere deasupra căreia scrie: ”Post Mortem”.

Acum 65 de ani, pe aceste locuri se afla cabana în care Nils îşi pierdea viaţa. Un sabotor iubit…