Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Jurnalul

Cu trei decenii înainte ca Rachel McAdams şi Ryan Gosling să dea naştere celebrelor personaje din „The Notebook”, Irina Timcic şi Fredy Fieraru întăreau spusele lui Jean Paul Richer: „Amintirea este unicul Rai din care nu putem fi izgoniţi!”

„Da, […]

sâmbătă, 1 mai 2010, 6:37

Cu trei decenii înainte ca Rachel McAdams şi Ryan Gosling să dea naştere celebrelor personaje din „The Notebook”, Irina Timcic şi Fredy Fieraru întăreau spusele lui Jean Paul Richer: „Amintirea este unicul Rai din care nu putem fi izgoniţi!”

„Da, da, tu eşti ăsta, ce te miri aşa ?!” Bărbatul, cu nişte ochi pentru care Alain Delon ar fi dat rolul din „Ghepardul” la schimb, nu poate crede. „Da, tu, fără mine, singurel, în 1936, la Garmisch-Partenkirchen. N-ai vrut să facem poza împreună, erai supărat că luaserăm doar locul treisprezece”, spune femeia în timp ce răsfoieşte un album. „A, uite, uite, na, şi aici, în ’30, pe vasul ală, Duilio parcă-i zicea, vă întorceaţi din Uruguay, de la primul Mondial. Mi-ai istorisit cum prinseseşi amor ghebos după o braziliancă, nu? Una focoasă, la 17 primăveri, venea la Paris, la studii. Un dans, două, trei, n-ai slăbit-o, craiule! Apoi, într-un moment de respiro, te-ai dus să te speli, erai pedant, ce să mai vorbim…Ai tras maneta la duş, în cap ţi-a căzut un kilogram de gheaţă. Ce vrei, astea erau condiţiile pe-atunci…Cu o oră în urmă ţi se aprinseseră călcîiele, acum, plămînii. Ha, ha, ha! Te-au dat mort, ţi-au adus popă la cap şi aia dănţuia cu altul!!!”.

Nea Fredy
„Pedantul” pare că nu-şi aduce aminte nimic. E toamnă tîrzie, 1976. Prin geamul deschis se vede curtea. Deasupra intrării scrie „Spitalul clinic de psihiatrie”. Omul, pe undeva pe la 68-70 de ani, şi-a pierdut memoria. Nu şi discernămîntul. „Uite, poftim, nici pe asta n-o mai recunoşti? Noi doi cu Maxi Herber şi Ernst Baier, perechea cîştigătoare. Ştii că s-au căsătorit la vreo patru ani după concurs şi au avut trei copii?” N-aşteaptă răspunsul, adaugă, cu repezeală, în glumă, un „Aoleu, mă faci de rîs!”, în timp ce continuă să dea paginile jurnalului. Are 66 de ani, dar trupu-i zvelt nu-i trădează vîrsta. Uşor, abia simţit, lasă mîna sa micuţă pe cea a bolnavului. Pare că în ochi licăresc două boabe. Nu poate spune dacă e umbra celei dintîi iubiri sau de vină sînt storurile ridicate…

În fişă e trecut Albert Eisenbeisser. Toţi îl ştiu de nea Fredy Fieraru. A făcut parte din întîia naţională a noastră la un turneu final. A prins, ani buni, marea trupă a Venusului, vreo duzină de sezoane. În paralel, s-a apucat de patinaj artistic! Doamna e Irina Timcic, perechea de la olimpiada germană. Cel mai bun loc al nostru din istorie! Medicii i-au spus că i-ar putea ajuta memoria. Şi ea vine, de două săptămîni, scoate jurnalul şi se aşează, lin, pe marginea patului. Cuprinde braţul care o strîngea la piept, cu 40 de ani în urmă, şi începe: „Uite, de poza asta trebuie să-ţi aduci aminte…”

În 2004, Nick Cassavetes dădea lumii un film de dragoste celebru: „The Notebook”. Aflată la vîrsta la care-şi ţine nepoţeii pe genunchi, o femeie este ajutată de omul pe care l-a iubit o viaţă să-şi recapete amintirile, graţie unui jurnal…Frumos, dar copiat… Irina şi Fredy făcuseră asta, în taină, cu aproape 30 de ani în urmă…

fredy_irina.jpg

Se spune că după ce a văzut pozele, Fieraru (echipa Venusului, 1938, în dreapta portarului Iordăchescu, cu mîna pe umărul său), ar fi replicat: „Dacă se zice că am fost atît de mare, de ce am doar o pensie de 850 de lei?”

Comentarii (23)Adaugă comentariu

mihairog (17 comentarii)  •  1 mai 2010, 21:23

Incantator ca intotdeauna !

cristi iasi (4 comentarii)  •  1 mai 2010, 21:28

….articolul excelent….incheierea si mai si….

DD (41 comentarii)  •  1 mai 2010, 23:24

Jos palaria maestre ! Ca de obicei !

Bravo !

the_kop (2 comentarii)  •  1 mai 2010, 23:35

parca a fost ieri,nu?…conteverde,albu,sfera,vreo 3 puscariasi in lot,baratky,venus,ripensia,il dio etc…lovely times…unique.revenind la prezentul asta odios,noi sintem in in-ga-land de vreo 15 ani si nu prea ne-a mai interesat campionatul nostru ar fi fost culmea.de vreo 3 luni ne-am pus antena de romanica pentru fotbal in general. intrebare please: de ce nu se afiseaza minutul si scorul in coltul de sus al ecranului la niciun meci …ma rog,intrebare de oameni plecati din tara care spera intr-o normalitate si acolo la noi…in alta ordine de idei,esti simpatic,ai umor,esti un connaisseur si ne-ar place sa bem o bere vorbind de fotbal.all the best!

the_kop (2 comentarii)  •  1 mai 2010, 23:58

va multumim din suflet!cenzura la ea acasa.oare de ce noi astia care am plecat vrem sa va chinuiti si mai tare?….natie de sclavi!

moromete (24 comentarii)  •  2 mai 2010, 0:43

nea’ Oprisene….ar trebui as te impuscam ca pe cal …sa nu te mai chinui in gazeta aia…….nici nu mai are rost sa ma chinui sa inventez un calificativ si pt articolul asta……
parca esti echivalentul echipei Barcelona cu condeiul in mana!!!!
Incredibil…..

moromete (24 comentarii)  •  2 mai 2010, 0:59

nea’ Oprisene mai am si yo o intrebare: ai vreo legatura cu articolul”Citeşte un interviu emoţionant cu Mihai Dima » Omul care joacă şah fără să vadă tabla!”al lui Cristian Geambaşu????ca mi-se pare dubios de frumos scris….ori ai inceput sa ii tragi de manca si pe baietii aia din gazeta care scriu la randul lor de baietii aia care alearga cotofana pe gazon???
poate mi-se pare decat mie….dar parca articolul ala are ceva in el ….care se vede mai mult in articolele pe care le citesc pe blogul asta si dupa care astept cate o saptamana…..

paul.o. (11 comentarii)  •  2 mai 2010, 3:35

Frumos scris , putzin melancolic pentru spiritul robust al spiritului sportiv. Dar , nu azti dus povestea pina la sfarsit:
Eisenbeisser se traduce prin muscatura de fier sau mai degraba prin proteza dentara de fier. Deci nea Fredy a trait vremiri groaznice : fie ca evreu in perioada pogromului si a razboiului , fie ca neamtz dupa razboi, in perioada stalinista. Am dreptate ?

Costi (3 comentarii)  •  2 mai 2010, 6:29

E chiar frumos ce scrii. Lumea are nevoie de povesti, asa ca tot ce faci tu iese excelent. Bafta!

Bogdan Emirate (2 comentarii)  •  2 mai 2010, 6:44

De la mingea de 35 a lui GEorgescu am inceput sa citesc si pe Dl. Oprisan… Ce sarbatoare..Daca as fi din nou la scoala as vrea sa citesc Oprisan si sa il am ca subiect la Liceu/ Bac/ etc…
Superb

biju (42 comentarii)  •  2 mai 2010, 9:06

frumos, ca intotdeauna !
…mersi cataline, mersi !

Gabi B (6 comentarii)  •  2 mai 2010, 11:19

Multumesc frumos!

Am inceput sa ma pregatesc de aparitia articolelor tale ca in copilarie in preajma ajunului Craciunului…Keep walkin” my friend…

durden (109 comentarii)  •  2 mai 2010, 13:03

superb ca intotdeauna!respect maestre!

danut (39 comentarii)  •  2 mai 2010, 14:21

Cataline,am inceput sa astept duminica ca pe minunea lui D-zeu.Multumim frumos(cred ca sunt in asentimentul tuturor „fanilor” tai)!Nu crezi ca ai putea sa incerci sa mangai pana aceia mai des?

m68 (52 comentarii)  •  2 mai 2010, 16:42

Felicitari.Da un articol despre situatia actuala a STELEI ,cand scrii? Parerea ta personala am vrea sa o aflam.Faza aia cu NEA IMI consilier la CLUJ, cand ai zis tu in timpul emisiunii tale, aia cu RUSINE pt. conducatorii unui club, a fost bine spusa.Eu chiar am simtit ca se rupe inima in mine cand am auzit-o.In rest:MULTA SANATATE sa ne poti scrie.

johnny (68 comentarii)  •  2 mai 2010, 17:07

Cataline, ma-nclin ! Felicitari pentru articol, m-a incantat ca de obicei .
Numai bine!

dan (226 comentarii)  •  2 mai 2010, 19:06

Superb ca intodeauna! Tine-o tot asa!Multumim mult! Astept duminica, ca atunci cand, scolar fiind nu aveam decat o zi libera. Felicitari!

xzc (62 comentarii)  •  2 mai 2010, 19:10

Nu va inclinati ,,, e modest articolul..Poti mai mult nu mai fa atatea comparatii, te rog…
Fata de „art” Dobrin e mic…scrie ceva mai frumos..
ex: Danemarca 92 care ca venit dupa plajka si a castigat Euro..
Hai te-am salutat

xzc (62 comentarii)  •  3 mai 2010, 11:12

Astept un raspuns daca ai vrea sa scrii despre Danemarca 92..Multumesc

Cătălin Oprişan (62 comentarii)  •  3 mai 2010, 11:04

pentru Moromete

Nea Ilie, esti rautacios. „Geambila” chiar e jurnalist. DIn pacate, e greu si pentru ei sa gaseasca mereu subiecte bune. Eu am avantajul ca scriu o singura data, ei trebuie sa scotoceasca mereu dupa ceva de calitate

pentru m68

Din res[ect pentru Ilie Savu, Piti Apolzan, nea Imi Ienei, Cracanel Constantin etc nu pot face asa ceva…

Bibi (213 comentarii)  •  3 mai 2010, 23:54

Catalin, multumesc !

Nea Ilie are dreptate in privinta articolului lui Cristian Geambasu. Dupa ce l-am citit i-am scris „Catalin, multumesc!” Am incercat s-o indrept, dar era facuta deja.

Cred ca-i greu sa scrii ceva interesant in fiecare zi. Chiar si tu le-ai mai pocit uneori, dar cititorii fideli s-au facut ca nu observa.

Cred ca asta-i secretul. Daca majoritatea articolelor sunt bune, lumea mai trece cu vederea cate unul mai subtirel. Si mai este subiectul, care trebuie ales cu respect fata de cititori dar si fata de propria persoana. Na, ca m-am dat destept ! Dar vroiam, de fapt, sa-ti multumesc inca o data.

Dcoios (6 comentarii)  •  4 mai 2010, 20:53

Ce frumos e sa-ti amintesti sau sa-i asculti pe altii cu amintiri frumoase! Bravo!

13 L (1 comentarii)  •  5 mai 2010, 14:45

Fara nicio legatura cu articolul dar un frumos tribut pentru Lucian Bute. Cu respect!
**********

Comentează