Puerta 12

Drama de pe ”El Monumental”, din 23 iunie 1968, a fost prima mare tragedie din istoria fotbalului. Astăzi, măcelurile tradiţionale de la un River – Boca fac uitate cele 71 de victime…

La început, nu i-au crezut… Daniel Passarella i-a […]

Drama de pe ”El Monumental”, din 23 iunie 1968, a fost prima mare tragedie din istoria fotbalului. Astăzi, măcelurile tradiţionale de la un River – Boca fac uitate cele 71 de victime…

La început, nu i-au crezut…
Daniel Passarella i-a privit drept în ochi: ”Vă spun clar că se aud paşi!”. Ce naiba, era ”Kaiserul”, cu 250 de meciuri jucate pentru ei, cum să-i pui la îndoială vorbele? Kempes, ”El Matador”, mai avea puţin şi îi lua la bătaie: ”Vă jur! Dacă faci linişte, ţipetele îţi intră direct în suflet!” Caniggia, ”ucigaşul” Braziliei, n-a mai rezistat: ”Zeci, sute de strigăte disperate. Suteee!”. Dacă nici Hernan ”El Valdanito” Crespo nu mai prezenta garanţie, atunci cine? ”Umbre, umbre care aleargă de colo-colo, fără noimă, par că nu-şi găsesc starea, se urcă pe pereţi!”. Pînă şi ”Pipita” Higuain a confirmat: ”Am găsit porţi deschise. M-am dus să le închid. Dar cineva trăgea, mereu, zăvorul…”

Infernul lui Dante? O joacă!
Se zice că Diavolul se joacă învîrtind Pămîntul. Cînd se plictiseşte, îl opreşte cu degetul. Atunci, în iunie 1968, unghia lui a atins ”Estadio Monumental Vespucio Libertti”. River – Boca, Superclasico. Gazdele nu mai cuceriseră campionatul de patru ani, „Los Xeneizes” urcau. S-a terminat 0-0. 90.000 de oameni plătiseră sub un dolar pe intrare, era un preţ popular.

Apoi… Nici azi nu se ştie. Unii spun că Poliţia ar fi închis porţile. Că toţi se aşteptau ca fanii trupei oaspete să mai rămînă pe gradene, să celebreze egalul. Alţii zic că pe scări nu era lumină, că de sus pînă jos sînt 80 de trepte şi că pe una singură încăpeau în acelaşi timp 15 oameni. 1.200 de suflete în cîteva secunde. Ceilalţi afirmă că suporterii ”Milionarilor” dăduseră foc la tot ce găsiseră, că era fum şi că trebuia să pleci pe undeva. Cîţiva susţin că turnicheţii se răsuceau doar de afară înăuntru, nu şi invers, aşa că degeaba deschideai porţile.

Infernul lui Dante a părut o joacă. Eduardo Arce, 13 ani. Julio Ferni, 15. Raul Ruzi Oscar, la fel. Media de vîrstă? 19 ani. 71 de morţi, sute de răniţi. Logic, niciodată vinovaţi găsiţi. ”Au adunat 100.000 de dolari cu totul, i-au împărţit şi ne-au pus să semnăm că dacă-i ducem acasă, nu mai aveam nici o pretenţie şi că să nu sărim la gîtul organizatorilor. I-am scuipat drept în faţă!”. Declaraţia unei văduve rămasă singură la 24 de ani…

Pereţii pot vorbi
Au trecut mai bine de patru decenii de atunci. Lumea s-a obişnuit cu măcelurile de la River – Boca, aşa că răniţii şi morţii de aici apar la ştiri pe coloană. De atunci, au mai fost Ibrox Park, 1972, cu 66 de morţi. Heyselul cel mediatizat, cu 600 de răniţi, Hillsborough, cu 96 de victime, în 1989. Însă… Azi, la doi paşi de Poarta 12, văruită şi rebotezată ”L”, se dezechipează ”La Banda Roja”. Nu există fotbalist care să nu le fi spus apropiaţilor că după ce antrenorul le comunică schema şi se face linişte, de undeva, din pereţi, par că se aud strigăte de disperare.

De 42 de ani, băieţii joacă şi pentru ele.

A doua zi, la reconstituire. Degeaba…

Foto: www.puerta12.com

Daca doriti, puteti accesa trailerul filmului (in spaniola) urmand aceasta adresa:

http://www.youtube.com/watch?v=tsD924_cZlc