Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Glasul roţilor de trans-fer

Când trenul se urni din gara londoneză, Albert Pape era jucătorul celor de la Clapton Orient. Primele zile ale lui februarie 1925. Trupa londoneză plecase la drum pentru match-ul cu Manchester United.

După vreo două ore de „glasul roţilor de […]

...

”Magul” din camera de hotel

„Camera-i vopsită-n verde, cum e gazonul. Acolo, pe perete, e o minge de fotbal de la Olimpiada de la Amsterdam, din 1924, unde am ieşit campioni, un steag de la următoarea, unde, de asemenea, am terminat pe primul loc, şi […]

...

Nebunul care i-a spus „NU” lui Mourinho

„E ultima oară când mă repet! Rusul a venit cu o ofertă bună în rucsac, trebuie să-ţi faci bagajele şi să te duci la Londra!”. „Cât?”. „Cred că ţi-am mai spus de 100 de ori: 37 de milioane de euro! […]

...

Aitor, barcelonezul: de două ori peste Dani Alves

Aitor Egurrola, portarul echipei de hochei pe patine cu rotile este cel mai galonat sportiv din viaţa clubului catalan. Cu 75 de trofee, e mai bine de jumătate din istoria secţiei

Permalink to Aitor, barcelonezul: de două ori peste Dani Alves
sâmbătă, 23 ianuarie 2021, 9:16

În octombrie 1998, lumea nu era plină de telefoane mobile. Aşa că prima sa convocare s-a rezolvat la un telefon public. Avea ore la Şcoala Superioară de Inginerie Industrială, când portarul (ce ironie!) a intrat în clasă, cu scuzele de rigoare, pentru a-l ruga pe Aitor Egurrola să meargă să sune acasă. „Degrabă du-te-n camera ta, ia cele trebuincioase, hai la Palau pentru că plecăm spre La Coruña!”, a auzit.

Nu i-a tremurat crosa! Din contră. Carlos Figueroa, antrenorul de atunci, avea să spună că „Aitor poseda calm, calitate, linişte, ceva greu de găsit la un puşti de 18 ani. Altul cu siguranţă că s-ar fi pierdut în astfel de momente”.

Pe drumul spre primul lui meci din istorie ca profesionist, şi-a adus aminte cum începuse. Numele nu suna a catalan, clar! Se trăgea din Ţara Bascilor, dar ai lui se mutaseră la Castelldefels. Apoi, într-o seară, mama-l chemase în dormitor. Doar ei doi.

Îi spusese că-l va da la sport, că e bine să se apuce de o „activitate”. Bun, şi pentru asta trebuia să plângă? Avea să afle, mai târziu, motivul. Tata-i fusese diagnosticat cu cancer. Ca să-l ţină departe de problemele oamenilor mari, l-au dat la hochei. Pe patine cu rotile, „pe role” cum i se zicea, disciplină extrem de iubită prim partea locului.

Titular în utlima secundă!
Carles Folguera, un monument în poarta celor de la Barcelona, se accidentase la ultimul antrenament. Figueroa l-a vrut titular, l-a băgat, meciul s-a terminat la egalitate. De unde să ştie că începea un parcurs ce avea să dureze 23 de ani? Şi care continuă şi azi.

S-a apucat să-şi păzească a sa căsuţă: 1.05 metri înălţime, „proiectil” de 155 de grame. Nici n-a simţit când au trecut primii 10 ani. „Accidentările grave m-au respectat”, glumeşte el, apoi mută degetul pe fiecare porţiune „avariată”, făcând o sinteză. „Trei operaţii la genunchiul drept, una la stângul. De mic auzeam că la 30, hai, 35 de ani, gata, organismul nu te mai ajută! Am prins 40 doar cu câteva dureri de spate”.

N-a numărat, niciodată, titlurile, dar ele au început să vină: 20 de campionate, 11 Cupe ale Regelui, 11 European League, de două ori campion peste „Bătrânul Continent” cu echipa naţională.
A început să citească prin ziare că tot depăşea gloriile barceloneze: pe Beto Borregan, cel care-i fusese „căpitan” la echipă, cu 58 de trofee; pe Victor Tomas, marele handbalist, cu 69; pe şi mai marele portar dinlăuntrul semicercului, David Barrufet, cu 71.

La 72 de cupe a devenit cel mai galonat jucător din istoria clubului. De două ori peste Dani Alves, care a trecut, şi el, pe acolo. „Ştii cum e la Barcelona? Dacă învingi şi cucereşti a 12-a Ligă Europeană, o vrei pe a 13-a! Te gândeşti, mereu, ce titluri au mai rămas în joc. Asta e mentalitatea nostră”, spune el.

75!
Treptat, supremaţia catalană din Europa a început să se ciobească. Portughezii au băgat bani mulţi, Sporting Lisabona a devenit un adversar de temut. Dar Egurrola a continuat să lupte.

Al 73-lea trofeu, campionatul 2019-2020. Al 74-lea, Liga Catalana. Ajuns la peste 40 de ani, s-a tot gândit să lase locul altora mai tineri. Şi, la început de ianuarie, a venit Supercupa.

Anunţase că nu va juca. Vorbise cu Edu Castro, antrenorul, să-l bage pe Sergi Fernandez. Dar băiatul s-a accidentat la un deget, chiar la încălzire. Urmarea? Aitor în poartă, contra celor de la Reus, titlul cu numărul 75!!! „Cu 30 de minute înainte de start meciului, cine se putea gândi la asta?”, s-a întrebat.

Apoi, din nou presa, din nou întrebările. „Aitor, echipa are, în întreaga istorie, 127 de titluri. 75 cu tine. Undeva pe la 60 la sută. Ce spui de asta?”. Ce era să le răspundă?

* Sursa: fcbarcelona.cat

Comentarii (3)Adaugă comentariu

constantin (16 comentarii)  •  23 ianuarie 2021, 11:22

Foarte bun articolul! Felicitări!

Jean-Paul (3 comentarii)  •  23 ianuarie 2021, 11:32

Toate, bune dar n-am inteles de ce l-ati luat tocmai pe Dani Alves de reper? Alves n-a jucat atatia ani cat Aitor la acelasi club, plus ca alta e concurenta la fotbal fata de hochei , in Ioropa!

Cristian (1 comentarii)  •  23 ianuarie 2021, 18:39

Dani Alves deține recordul de trofee câștigate de un fotbalist și numele lui e legat de Barcelona. Asta cred ca a fost idea comparației.

Comentează