”Doamne, până şi cerul plânge!”

Pelé a adunat 80 de ani. ”Fără el, când vreodată puteam noi aduce 76.000 de oameni la un meci de soccer, pe un stadion din Statele Unite?”, se întreabă foştii săi colegi de la Cosmos

„Ştii, Shep, n-o pot numi teamă, dar simt ceva, aşa, precum o furnicătură prin tot corpul”, îi spusese în acea dimineaţă de 1 octombrie 1977. Pelé, marele fotbalist, se retrăgea. Ultimul joc, 37 de ani.

Shep Messing era „fratele” lui, portarul celor de la Cosmos New York, cu care brazilianul debutase pe 15 iunie 1975. La o cafea, Henry Kissinger, Secretarul de Stat al Statelor Unite, omul ce juca un rol-cheie în diplomaţia internaţională vreme de opt ani, îl convinsese să vină în SUA, să dezvolte aici soccerul. „După vreo 19 sezoane la Santos, după trei Cupe Mondiale cu Brazilia, s-ar fi putut duce în Spania ori în Italia, să câştige un titlu. La 35 de ani, putea fără niciun fel de problemă. A preferat să vină la noi, de asta l-am iubit din prima”, îşi amintea Messing.

20.000 de oameni l-au aşteptat la aeroport în iunie 1975. Conferinţa de presă de la „21 Club” din N.Y. fusese un haos. Oamenii doreau să-l atingă, să facă poze cu el, să-l pupe pe obraz. „De la Beatles nu mai văzusem aşa ceva. La prima excursie la Boston, mulţimea l-a călcat, efectiv, în picioare. L-au scos de acolo pe targă”, rememora portarul.

Îl învăţase baschet pe „regele fotbalului”, îl învăţase cum se pronunţă anumite lucruri. „De obicei, jucam cu 10.000, hai, 20.000 de spectatori în tribune. După ce a venit el, nu exista meci fără 50.000 de suflete. A doua zi citeam că la partidă fuseseră Elton John, Robert Redford ori Mick Jagger. Când naiba se mai petrecuse asta?”.

Recordurile se succedau cu viteză: 62.394 de oameni la 3-0 cu Tampa Bay Rowdies, cu Pele hat-trick. 77.891 de spectatori la acel faimos 8-3 cu Fort Lauderdale Strikers. Apropos de Fort Lauderdale. Messig l-a dus acolo, pe terenul de baschet: „A început să-mi pună capace, sărea foarte mult. La un moment dat, mi-a zis să stau nemişcat. Şi-a luat avânt, a pus mâinile pe umerii mei şi m-a sărit. Incredibil! Nu eram un tip scund, dar Pelé făcuse asta!”

Pârtie pentru Beckenbauer, Cruyff ori Eusebio
Pe 1 octombrie 1977, după 64 de partide şi 37 de goluri, după ce deschisese sau avea să deschidă pârtia pentru alte mari vedete precum Beckenbauer, Chinaglia, Carlos Alberto, Cruyff, Eusebio ori Gordon Banks, Pelé se retrăgea. Nu era în apele lui în ziua aceea. În ultimii doi ani, jucase în Liban, înainte ca acolo să pornească Războiul Civil, evoluase în Republica Dominicană, mersese-n China ori Japonia, dar acum simţea altceva.

Toate biletele se epuizaseră. „Giants Stadium” – full, partida urma să se transmită în toată lumea. FC Santos vs Cosmos, singurele echipe pentru care evoluase vreodată. Părinţii – tatăl, „Dondinho” – în tribune. Muhammad Ali ori Bobby Moore, lângă ei. Preşedintele Jimmy Carter, asemenea.

„A fost o zi tristă, deşi a arătat precum o sărbătoare”, rememorează Messing. Astrul a evoluat câte o repriză pentru fiecare echipă. La un moment dat, a început să picure. Comentatorii brazilieni, mereu pe fază, au spus: „Doamne, până şi cerul plânge!”. A punctat din lovitură liberă pentru americani. A luat mingea, a culcat-o şi, de la 30 de metri, a lovit. Ultimul său gol. S-a terminat 2-1 pentru gazde, dar ce mai contează scorul?

Love! Love! Love!
La final, l-au purtat pe umeri. „Dacă a fost mare? Era magic. La el am văzut lucruri pe care nu le cunoscusem, până atunci, în fotbal”, spunea colegul său, „Bobby” Smith. A luat microfonul. Le-a mulţumit tuturor.

„Nu uitaţi că cel mai important lucru din viaţă este dragostea. Toate trec, doar ea rămâne. Strigaţi cu mine: «Love! Love! Love!»”. La început, mai timid. Apoi, 75.646 de glasuri au prins viaţă: „Love! Love! Love!”. „Omul acesta a legat mai multe legături umane decât toţi ambasadorii la un loc”, au adăugat şi cronicarii americani.

Muhammad Ali a coborât în vestiar. Unul dintre cei mai mari sportivi din Univers se uita admirativ la unul dintre cei mai mari sportivi din Univers.

Zilele acestea, Edson Arantes do Nascimento a adunat 80 de ani.