Regele Lumii la 1.000 £

Pe vremea când Mario Gebauer şi Theodor Davila fondau prima trupă de football din Bucureşti, Alf Common trecea de la Sunderland la Middlesbrough pentru o sumă ce cutremura întreaga Anglie

Fix de ziua lui, pe 25 mai 1900, au zis să-i facă un cadouaş ca la 20 de ani şi l-au transferat la Sunderland, de la o echipă din North East England. Alf Common n-a stat pe gânduri.

Tânărul de 1,72 m şi 83 de kilograme n-a punctat de multe ori în primul sezon – şase goluri în 18 apariţii, dar lumea a înţeles că băiatul e unul dintre cei mai buni atacanţi din Albion. Sheffield United, care-l urmărea de ceva vreme, a scos din vistierie 325 de lire sterline şi l-a luat, în octombrie 1901, o sumă destul de mare pentru acele vremuri.

Alf n-a dezamăgit. Din contră, a punctat, în 1902, în finala FA Cup, contra lui Southampton, 1-1, cu 76.914 suflete în tribună. La rejucare, trupa sa a învins cu 2-1 şi, astfel, a făcut rost de primul trofeu. A ajuns şi-n naţionala Angliei, pentru care a debutat în 1904, pe… 29 februarie, într-un 2-2 cu Ţara Galilor.

Prin mai 1904, după ce punctase de 23 de ori în 63 de meciuri pentru Sheffield United, a mers în biroul preşedintelui şi i-a spus că ar cam vrea să se întoarcă pe meleagurile natale. Sunderland a sărit cu 520 £ şi acordul a fost semnat, fix în perioada în care Mario Gebauer, fraţii Grünberg, Theodor Davila ori profesorul Ioanide puneau bazele primei echipe din istoria Bucureştilor, ASC Olympia, pe terenul de la „Bolta Rece”.

N-a stat decât 21 de meciuri, adică vreo şase luni, după care a ajuns pe prima pagină a ziarelor: Alf Common era transferat de către Middlesbrough pentru 1.000 de lire sterline, primul jucător din istorie care atingea această sumă… colosală. Societatea lua, efectiv, foc.

Jucătorii de football au ajuns să fie vânduţi precum caii de rasă”, notau gazetele. „Nu mai există loialitate faţă de club, fotbaliştii devin mercenari”. Federaţia n-a acceptat aşa ceva, astfel că a pornit o investigaţie: nu s-au găsit nereguli cu acest transfer, dar au ieşit la iveală tot felul de alte potlogării.

Spre exemplu, echipierii figurau doar cu un salariu fix, amărât, în timp ce bonusurile se dădeau din buzunar. Aşa că 11 dintre cei 12 directori din club au zburat. Mai mult, s-a stabilit că suma de transfer nu va putea fi mai mare de 350 de lire, începând din acel moment.

Boro trebuia să scape de la retrogradare!
Dar nu toţi s-au arătat consternaţi. Boro avea nevoie să scape de retrogradare, aşa că cei de la „North Eastern Daily Gazette” l-au considerat o achiziţie valoroasă.
Când Alf a marcat unicul gol al partidei cu fosta sa trupă, Sheffield United, aducând prima victorie în deplasare pentru Middlesbrough în ultimii doi ani, nimeni n-a mai scos un cuvinţel despre cele 1.000 de lire sterline.

Boro n-a picat, iar Common a punctat, în sezonul următor, de 24 de ori. Prin 1906, la echipă a ajuns alt atacant de marcă, Steve Bloomer, cel care avea să fie prizonier de război în lagărul de la Ruhleben, în timpul primei mari conflagraţii mondiale. Cu el, Alf va face o pereche senzaţională, rămânând la Middlesbrough cinci ani şi 168 de meciuri.

Următoarea barieră: 1.300 de lire sterline
Dar terenurile grele începeau să-şi spună cuvântul. Mai prindea încă o sută de meciuri, la Arsenal şi la Preston North End, apoi se retrăgea. Deschidea un pub în Darlington, unde, pe un perete, atârna o frântură dintr-un ziar în care apărea şi suma de transfer.

Se zice că sub ea se găsea o altă bucată îngălbenită: trecerea lui George Lillycrop de la Barnsley la Bolton, în 1913, pentru 1.300 de lire sterline, transferul ce-l „îngropase” pe cel al lui Common, dar pentru care acesta nu-i purta ranchiună.

Tablourile au odihnit acolo până în 1943, când Alf a predat gestiunea. S-a stins în 1946, la 65 de ani. Prin 2011, o faimoasă casă de licitaţii londoneze a scos la vânzare câteva dintre amintirile celui care, cu un secol în urmă, fusese Regele Lumii la 1.000 de lire sterline…