Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
”Doamne, până şi cerul plânge!”

„Ştii, Shep, n-o pot numi teamă, dar simt ceva, aşa, precum o furnicătură prin tot corpul”, îi spusese în acea dimineaţă de 1 octombrie 1977. Pelé, marele fotbalist, se retrăgea. Ultimul joc, 37 de ani.

Shep Messing era „fratele” lui, […]

...

Cum s-a înălțat spre ceriu „Mihai-Bravul”

La prima strigare, dezamăgirea fusese mare. Pe 26 mai 1874, un balon cu aer cald trebuia să urce deasupra Bucurescilor. Muşterii lăsaseră baltă totul, chiar şi o şedinţă a Camerei Deputaţilor, dar un vânt mult prea puternic, iscat la umflarea […]

...

Băieţii din barcă

Oficialii cei scorţoşi nu-i doriseră la Jocurile Olimpice de la Berlin. Marea criză economică, foametea, fenomenele meteorologice tot mai ciudate, numărul uriaş de şomeri, „New Deal”-ul lui Roosevelt, precum şi faptul că de cealaltă parte a Atlanticului se găsea un […]

...

Regele Lumii la 1.000 £

Fix de ziua lui, pe 25 mai 1900, au zis să-i facă un cadouaş ca la 20 de ani şi l-au transferat la Sunderland, de la o echipă din North East England. Alf Common n-a stat pe gânduri.

Tânărul de […]

...

La plecarea lui Heem Chituwa

Pentru că nu şi-a cunoscut, niciodată, părinţii, iacii au avut grijă de el, în Nepalul anilor ’50. Cu ei căra lucruşoare dintr-un sătuc într-altul, cu ei făcea comerţ în Tibet. La două zile după ce adunase 15 ani, primise primul […]

...

20 de ani de la Gladiator: „Trei săptămâni am fost mort!”

La două decenii de la capodopera lui Sir Ridley Scott, Russell Crowe, interpretul lui Maximus, îşi aduce aminte de zilele de antrenament. Un film cu încasări de jumătate de miliard de dolari!

Permalink to 20 de ani de la Gladiator: „Trei săptămâni am fost mort!”
sâmbătă, 1 august 2020, 9:20

„Distinse domn, am rugămintea de a nu mai disputa partide de fotbal. Sunt periculoase, mai ales la stilul tău de joc şi, sincer, îmi este teamă că te vei accidenta”.
„Cu sinceritate, Ridley Scott, regizorul filmului”.

„Distinse domn, cu tot respectul, tocmai am terminat de filmat nişte scene de luptă incredibile, apoi, în ultimele două zile, am tras cadre cu patru tigri adevăraţi lângă mine şi nu pot juca un amărât de meci de fotbal? Mă laşi…”.

„Cu dragoste, Russell”.

Pare băşcălie, da’ nu-i. E primăvara lui 1999, se turnează Gladiator. Arnold, da, marele Arnold a fost în pole-position. A apreciat că e prea mult sirop în scenariu şi a zis pas. Mel Gibson a fost căutat. La 43 de ani s-a considerat prea bătrân pentru a se mai urca pe cal, cu sabia în mână. Banderas, prea macho, Hugh Jackman, prea fin pentru a tăia preopinenţii cu sabia. Aşa că Sir Ridley Scott a ajuns la Russell Crowe. 36 de ani. Nu-i un tip amotric, iubeşte fotbalul acela european, deşi omul e australiano-neozeelandez, dar regizorul spune despre el că e „puţin pufos”. Ca să n-o mai lungim, încep cele mai crunte 10 săptămâni din viaţa sa. În normal, ar fi doar şapte, pentru că primele trei, când n-a ştiut de el, nu se pun.

Pentru dueluri apropiate e nevoie de mână fină!
Nicholas Powell era maestrul de ceremonii pentru scenele de luptă. Cunoscut pentru Braveheart. Scott i-a spus clar că vrea dueluri apropiate, care dau bine pe ecran, dar sunt mult mai riscante, mai ales când nu e butaforie, ci arme din metal. Aşa că Powell a luat cu el nu unul, ci doi antrenori şi a mers direct la Atipozi, pentru a-l pregăti pe Maximus Decimus Meridius, într-un film cu un buget de 103 milioane de dolari.

„M-au luat din prima zi cu «trebuie să scăpăm de kilogramele în plus, să ne tonifiem»”, îşi aduce aminte actorul. Dimineaţa, alergare, apoi, bazin. Pe seară, sală de forţă. A crezut că nu va dura mult. Sunt ultimele zile din 1998, filmările trebuie să înceapă în ianuarie.

„Trei săptămâni am fost mort. Ajunsesem să caut detalii despre febra musculară, credeam că nu mai am scăpare”. Bătălia de deschidere, s-a tras în Anglia. „Am venit din Australia, Ridley m-a luat în lungi şi interminabile plimbări. Mi-a explicat exact ce vrea de la mine. Apoi, m-am urcat pe cal. Jur că la finalul filmărilor mă durea fiecare os, fiecare muşchi”, spune Crowe.

Au urmat scene de gladiator adevărat. Săbii, suliţe, scuturi. „Sincer, niciodată nu am considerat că partea fizică este atât de importantă atunci când eşti de acord cu un rol, dar, în timpul filmărilor, am început să mă gândesc de ce naiba nu am acceptat pelicula aceea în care jucam un şofer de autobuz?”.

Fiecare actor a trebuit să înveţe la perfecţiune mişcările de luptă cu sabia. „N-am vrut să ne alegem cu ceva spart sau, mai rău, cu capetele tăiate”, glumeşte, doar pe jumătate, Russell. Scott e mai mult decât perfecţionist, aşa că unele bucăţi sunt filmate de zece ori. „Uneori, pe seară, nu mai aveam putere să mă urc pe cal. Mă retrăgeam în rulota mea şi mă lua somnul. Mă trezeau să mai tragem ceva”…

„Calul simte când îţi tremură beţele!”
Se ajunge în Maroc, la Ouarzazate, apoi în Malta. Când gândea că e gata, regizorul mai cerea o „dublă”. „Calul simte imediat când îţi este teamă, când nu controlezi ceea ce faci. Ştii ce spune: «Dacă-ţi tremură beţele, dă-te jos de pe mine, pentru că pot face această cascadorie mult mai bine fără tine!»”, încheie Crowe.

Dacă filmul a avut succes? 100 de milioane băgate, 460 scoase, a doua peliculă ca încasări în 2000, după Mission: Impossible 2. Cinci premii Oscar, dintre care unul pentru Russell Crowe, cel mai bun actor într-un rol principal. După ceremonie, australianul l-a sunat pe Powell. Trebuia să i-o plătească. „Îţi mulţumesc! Parte din statuetă e şi a ta. Muşchii de la mâini şi de la picioare!”.

* Sursa: Mensjournal

Comentarii (11)Adaugă comentariu

Urod (5 comentarii)  •  1 august 2020, 11:28

Ok articol... Chiar a fost un film bine făcut, precum și muzica din el... M-aș fi așteptat la încasări mai mari dar probabil erau suficient de mari pentru timpul de atunci....

Emanuel (1 comentarii)  •  1 august 2020, 11:50

O capodoperă de film!!

Bibi (212 comentarii)  •  1 august 2020, 11:59

Merci Catalin !

Fabiansky (1 comentarii)  •  1 august 2020, 13:09

Senzație filmul. GLADIATORUL este filmul meu favorit din toate timpurile, povestea este absolut sufocantă si interpretările geniale. Felicitări pentru ca ati scris articolul acesta.

Costel (1 comentarii)  •  1 august 2020, 14:09

articolul este in nota obisnuita a lui Catalin Oprsan!!!.Adica excelent!!!!

Catalin (1 comentarii)  •  1 august 2020, 20:51

Si totusi filmul se turneaza?

Mjolnir (2 comentarii)  •  2 august 2020, 0:03

Verbul „a turna”, cu sensul de a vărsa un lichid în ceva sau peste ceva, provine din latinescul „tornare” și se conjugă, „eu torn”, „tu torni”, „el/ea toarnă” etc. Verbul „a turna”, cu sensul de a înregistra secvențele care alcătuiesc un film, provine din franțuzescul „tourner” și se conjugă „eu turnez”, „tu turnezi”, „el/ea turnează”.

Ciprian Danciu (1 comentarii)  •  2 august 2020, 9:45

Multumim,Catalin! Ca de fiecare dată cu materiale deosebite...Pentru suflet! Gladiator este filmul meu preferat, o capodoperă cu un Russel Crowe imperial.

gheorghe (1 comentarii)  •  2 august 2020, 11:38

Un film care va rămâne in istoria cinematografiei.

Traian (1 comentarii)  •  2 august 2020, 20:53

Comodo a castigat in retur, deoarece a jucat pe teren propriu, la Madrid era Guvidu 19 si Maximul n-a beneficiat de aportul publicului in primul meci. Foarte minunat filmul, merita predat in scolile Braille, o lectie de viata adevarata, despre cum trebue sa-ti vezi obiectivul in viata, sa-l tintesti fara gres.

Gheorghe P. (1 comentarii)  •  7 august 2020, 14:28

Unul dintre cele mai emotionante filme sentimentale care au facut la Hollywood. Principalul invatamant este ca trebuie sa mergi drept in viata, cum l-a invatat tatutul pe Georges din Cuibul de viespi, iar cand esti suparat, bea o tescovina. Felicitari pentru acest articol! Gheorghe P.

Comentează