SuperDepor, inimă de fier
Vreme de 30 de ani, fanii trupei galiciene au avut de suferit, fie că a fost vorba despre victorii obţinute pe final, întoarceri incredibile de scor ori trofee pierdute în ultima secundă. Acum a venit retrogradarea în a treia ligă, fără a juca!

Prin vara lui 1991 am pus, pentru prima dată, mâna pe o revistă Don Balon, cu pagini cu ştaif, dintr-acelea lucioase, ce „ţin” apa. O poză mare, imensă, c-o tribună ce ardea. Fum puternic pe „Riazor”, stadionul celor de la Deportivo La Coruña.
Gazdele aveau meci de promovare cu Murcia, pentru pasul spre Primera Division. Partida e suspendată după doar trei minute, pentru că suporterii, vrând să scape de arşiţă, invadează terenul. E reluată după 48 de minute, cu Djukici ori Fran pe gazon, Zoran Stojadinovici punctează de două ori şi SuperDepor se naşte, la propriu, din cenuşă… Meci de infarct.
Pe 14 mai 1994, Deportivo, da trupa aceea ce se iţise în Primera cu doi ani mai înainte, e la un cioc de barză de a câştiga campionatul! Duel umăr la umăr cu Dream Team-ul lui Cruyff. Ultima etapă, ultimul minut. Penalty cu Valencia. Djukici nu dă prost, ci foarte prost, pe centru, Gonzalez reţine obiectul direct în braţe. „Nici n-am avut timp să respirăm”, spune antrenorul Arsenio Iglesias. Fanii plâng, e ca pe Maracana, la acel faimos Brazilia – Uruguay…
Potopul de pe „Bernabeu”
Hop, ultimul act din finala Copei del Rey, 1995. Treaba-i pe „Bernabeu”. Contra…Valenciei. Manjarin, minutul 35, Mijatovici, 1-1. Apoi începe cea mai mare ploaie din istoria omenirii. Ce ploaie? Potop! Cade piatră, de mărimea unei mingi de golf! Partida e… suspendată. Începe pe 24 iunie, e reluată pe 27. Trei zile, ca-n basme. Mauro Silva nu-i, fiind accidentat, dar pe gazon evoluează Lopez Rekarte, Voro, Donato, Djukici, Manjarin ori Bebeto. 2-1, după un final de infarct, „cap” Alfredo.
6 martie 2002. Altă finală. A 100-a. Cum 100 de ani adună şi Real Madrid, fix în ziua meciului. Unde-i treaba? Pe „Bernabeu”. Gazdele n-au cum să piardă, de sărbătoare mare, „El Centenariazo”: Hierro, Roberto Carlos, Figo, Zidane, Raul, Morientes. Plus 75.000 de suflete în tribune. Sergio şi Diego Tristan lovesc pentru 2-0 în minutul 37. Raul reduce, dar trofeul merge spre Galicia după o finală incredibilă. Lumea-i pe străzi, SuperDepor e mai iubită ca niciodată.
Apoi 2004. Doamne, ce meci! Milan, în Champions League. Irureta, antrenorul, ţine o căpăţână de usturoi pitulată în buzunar, pentru noroc. În van! Căpriorii lui Ancelotti fac instrucţie de front. 4-1: Cafu, Costacurta, Maldini, Pancaro. Apoi Seedorf, Pirlo, Gatuso, Kaka. Plus Şevcenko, Inzaghi şi Dida.
Returul nu poate fi descris în câteva rânduri. 4-0. Pandiani, Valeron (ce fotbalist!), Albert Luque şi imensul Fran (550 de meciuri la echipă, adică toată cariera!). Una dintre primele „remontada” moderne. Apoi, semifinala cu FC Porto, trupa lui Mourinho. 0-0 pe Dragão, rezultat mirific, dar Andrade e eliminat. Bastionul cade fără el, la retur, 0-1 în Spania, iar fanii plâng o săptămână.
Frână pentru Barcelona
Anii trec. Când Primera, când Segunda. Gravă criză economică. După 20 de ani, retrogradare. 2016- 2017, din nou LaLiga, victorie imensă cu FC Barcelona, 2-1, după 19 partide fără înfrângere pentru catalani.
Acum, ultima etapă din Segunda Division. Depor – Fuenlabrada. Gazdele trebuie să învingă, pentru a se salva, trăgând cu ochii la Lugo ori Albacete, în speranţa că nu vor câştiga. Dar vestea pică precum o ghilotină: jucătorii de la Fuenlabrada au coronavirus, partida este suspendată. Celelalte meciuri „curg”, La Coruña retrogradează în a treia ligă, după 39 de ani, fără a intra pe gazon!!!
Scandal cât casa. „Eroare gravă a organizatorilor, vrem rejucare!” sau „Nu vom accepta retrogradarea din birouri!”, sunt frazele ce se aud de câteva zile. Nu numai Deportivo, ci şi Numancia, picată şi ea, la 20 de ani după ce Roşu învinsese, de unul singur, pe cei de la Real Madrid, cu trei goluri.
„Umilinţa e mare. Dar şi mai mare va fi atunci când vom juca împotriva celor de la Celta Vigo, rivalii istorici. Logic, cu echipa a doua a lor”, spun fanii lui Depor. Aşa şi e! Ce inimă să ai ca să poţi rezista la asemenea meandre în 30 de ani???