”Regele” a fost Real

Pe 27 iunie 1990, cu 30 de ani în urmă, Gheorghe Hagi era prezentat drept noul jucător al celui mai galonat club din lume, pentru 4.000.000 de dolari. Rămânem cu această amintire. E greu de crezut că în perioada următoare un fotbalist de-ai noștri va mai ţine ”picurele” pe ”Bernabeu”...

De la fereastra apartamentului său, don Ramon Mendoza, preşedintele lui Real Madrid, vede o mare de oameni. Nu se pleacă acasă, se cântă, unii glăsuiesc la microfon. Ştie câte ceva despre Revoluţie, dar parcă asta a fost cu vreo cinci luni în urmă, nu? E uns cu toate alifiile.

A vorbit cu cei de la Federaţia Română de Fotbal să-l cheme, niţeluş, la Bucureşti. Îl dorea pe Gică Hagi la echipă, dar ştia că vine turneul final al Campionatului Mondial din Italia, unde „Maradona din Carpaţi” urma să fie prezent. Acum, în mai 1990, preţul său era estimat la 4.000.000 – 5.000.000 de dolari. Dacă făcea o figură frumoasă la întâlnirea celor mari, iar cotele apelor creşteau? Aşa că venise în Oraşul lui Bucur, se găsise cu Gicanu’, iar acesta îşi dăduse acceptul.

Înainte de a ajunge pe plaiurile mioritice, Mendoza trecuse, olecuţă, pe la Silvio Berlusconi. Acesta fusese franc. AC Milan îl dorea pe român, dar, în acelaşi timp, se aştepta recuperarea lui Ruud Gullit. Cum medicii îl anunţaseră că olandezul va fi OK, italianul – bun prieten cu spaniolul – îl lăsase pe Gică să meargă la Madrid. Ca să n-o mai lungim, „Presi” împuşcase doi iepuri dintr-o singură deplasare.

Înlocuitorul lui Martin Vazquez
Cel mai galonat club din istoria omenirii cucerise ultimele cinci ediţii de campionat. Din 1985, fix de când era el patriarh. Faimoasa „La Quinta de El Buitre” – Sanchis, Michel, Butragueño, Pardeza şi Martin Vasquez – funcţionase ca la carte, 1989 – 1990 se încheiase cu cel de-al 25-lea titlu în Primera Division. Şi atunci?
Martin Vazquez e nemulţumit de contractul pe care-l are. După Hugo Sanchez, care lovise de 38 de ori, era al doilea golgeter – 14 bobiţe – al echipei ce adunase, în Primera, 107 reuşite! Mărim şi noi salariul, mai ales că Torino bătea la uşă? Dar Mendoza nu vrea să audă de aşa ceva. „Ne trebuie un înlocuitor”, spune el peste tot. Iar acesta e românul Gheorghe Hagi!

Ultimul meci Real Madrid fără Hagi (5 mai 1990, 5-2 cu Real Oviedo): Buyo – Chendo, Hierro, Sanchis (45 Tendillo), Solana (19 Esteban) – Gordillo, Martin Vazquez, Parra, Michel, Aldana – Hugo Sanchez. Antrenor: J.B.Toshack

Gicanu’ e prezentat pe „Santiago Bernabeu” pe 27 iunie 1990. Da, pare greu de crezut, dar sunt trei decenii de când Real plătea Stelei 4.000.000 de dolari. Terminaserăm, pe 25, Coppa del Mondo, o zi de pauză, apoi, declaraţiile: „Orice jucător din lume ar fi orgolios dacă ar evolua aici!”.

Cu 28 de ani în urmă, preşedintele Santiago Bernabeu îl dorise pe Gicu Dobrin, dar afacerea nu se perfectase. E întrebat dacă ştie despre „bisericuţele” din sânul echipei, dacă problemele economice ale grupării nu-l vor afecta: „Am venit să joc fotbal! Atât! A, şi să învăţ spaniolă!”, glumeşte. „Ai fost mai bun decât Maradona la turneul final?”, întreabă gazetarii. „Nu eu sunt cel care poate judeca acest lucru”, răspunde. Apoi, la treabă!

Debut la cea de-a 1.000-a victorie în Primera!
Hagi pleacă la drum, oficial, într-o duminică, pe 2 septembrie. Schuster şi Vazquez, „renegaţii”, sunt aplaudaţi de cei 60.000 de suporteri, chiar dacă nu evoluează. Românul lucrează la faza unicului gol, este victoria cu numărul 1.000 în Primera Division. Meciul e şters, „doar detaliile tehnice ale lui Hagi ies în evidenţă”.

Primul meci Real Madrid cu Hagi (2 septembrie 1990, 1-0 cu CD Castellon): Buyo – Chendo, Hierro, Sanchis, Tendillo – Gordillo, Michel, Hagi, Maqueda (70 Aldana) – Butragueño, Hugo Sanchez (Antrenor: J.B. Toshack)

Ceea ce a urmat se ştie. Hagi prinde, în două sezoane, 64 de partide, cu 16 goluri. Dar Real a intrat într-o pasă proastă, Barcelona face legea, patru ani, finalurile de campionat, cu Tenerife, sunt dezastruoase. Toshack pleacă, Di Stefano prinde… un joc, vine regretatul Antic, urmat de Leo Beenhakker ori Benito Floro. Nu e stabilitate pe banca tehnică, aşa că Gică acceptă să plece la Brescia, pentru 2.000.000 de dolari suma de transfer.

Doi ani de zile însă, avuseserăm un jucător la cel mai tare club din lume. Şi asta e ceea ce contează şi după trei decenii.